14 definiții pentru efectiv (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EFECTÍV, -Ă, efectivi, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Adesea adverbial) Real2, adevărat. 2. S. n. Numărul de persoane care fac parte dintr-o colectivitate, mai ales dintr-o unitate sau formație militară. – Din fr. effectif, lat. effectivus.

efectiv, ~ă [At: NEGULICI / Pl: ~i, ~e / E: fr effectif, lat effectivus] 1 a Care există în realitate Si: real, concret, adevărat. 2 a Care produce un efect (1) Si: real Vz eficace. 3 a (Grm; rar; d. cuvinte) Care indică sfârșitul acțiunii. 4 sn Număr real al indivizilor care fac parte dintr-o unitate sau dintr-o formațiune militară. 5 sn (Lpl) Unități sau formațiuni militare. 6 sn Număr al persoanelor care fac parte dintr-o colectivitate organizată.

EFECTÍV, -Ă, efectivi, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Adesea adverbial) Real2, adevărat. 2. S. n. Numărul indivizilor care fac parte dintr-o colectivitate, mai ales dintr-o unitate sau formație militară. – Din fr. effectif, lat. effectivus.

EFECTÍV2, -Ă, efectivi, -e, adj. Real, adevărat, în fapt. Nici o țară capitalistă n-ar fi putut să acorde țării noastre sau altei țări de democrație populară un ajutor atît de efectiv și tehnicește calificat ca acela pe care ni-l acordă Uniunea Sovietică. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2813. ◊ (Adverbial) Numai în timp de pace se poate construi efectiv. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 185, 3/6.

EFECTÍV, -Ă adj. Care are efect; real, adevărat. // s.n. Numărul real al indivizilor care alcătuiesc o unitate militară, o colectivitate organizată etc. // adv. Adevărat, real, de fapt. [Cf. fr. effectif, effectivement].

EFECTÍV, -Ă I. adj. care are efect; real, adevărat. II. s. n. număr de indivizi care alcătuiesc o colectivitate. III. adv. adevărat, real, de fapt. (< fr. effectif, lat. effectivus)

EFECTÍV1 ~ă (~i, ~e) Care are un anumit efect; care se încununează cu rezultate reale. /<fr. effectif, lat. effectivus

efectiv a. 1. care produce efect; 2. care există de fapt, pozitiv. ║ n. numărul real al soldaților unei trupe: efectivul armatei.

*efectív, -ă adj. (lat. effectivus). Real, pozitiv. S. n. Număr real: efectivu armateĭ. Adv. În mod efectiv.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

efectív1 adj. m., pl. efectívi; f. efectívă, pl. efectíve

efectív adj. m., pl. efectívi; f. sg. efectívă, pl. efectíve


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

EFECTÍV adj., adv., s. 1. adj. adevărat, concret, real. (Plecarea lui ~ din oraș a avut loc a doua zi.) 2. adv. v. realmente. 3. adj. incontestabil, indiscutabil, real. (A adus servicii ~.) 4. adj. v. eficace. 5. s. disponibil, (înv.) putere. (A strâns tot ~ul său de oaste.)

EFECTIV adj., adv., s. 1. adj. adevărat, real. (Plecarea lui ~ din oraș a avut loc a doua zi.) 2. adv. realmente. (Este ~ plictisit.) 3. adj. incontestabil, indiscutabil, real. (A adus servicii ~.) 4. adj. eficace, eficient, pozitiv. (Tratamentul a dat rezultate ~.) 5. s. disponibil, (înv.) putere. (A strîns tot ~ său de oaste.)

Efectiv ≠ inefectiv, neefectiv

Intrare: efectiv (adj.)
efectiv1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • efectiv
  • efectivul
  • efectivu‑
  • efecti
  • efectiva
plural
  • efectivi
  • efectivii
  • efective
  • efectivele
genitiv-dativ singular
  • efectiv
  • efectivului
  • efective
  • efectivei
plural
  • efectivi
  • efectivilor
  • efective
  • efectivelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

efectiv (adj.)

  • 1. adesea adverbial Real.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: adevărat real (adj.) 2 exemple
    exemple
    • Nici o țară capitalistă n-ar fi putut să acorde țării noastre sau altei țări de democrație populară un ajutor atît de efectiv și tehnicește calificat ca acela pe care ni-l acordă Uniunea Sovietică. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2813.
      surse: DLRLC
    • Numai în timp de pace se poate construi efectiv. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 185, 3/6.
      surse: DLRLC

etimologie: