17 definiții pentru econom (s.m.) iconom


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

económ, ~oámă [At: PRAV. GOV., ap. CADE / V: (rar) sf (înv) ic~ / Pl: ~i, ~oáme / E: fr économe, ngr οἰκονόμος] 1 smf (Înv) Persoană însărcinată cu administrarea unei instituții, a unui internat, a averii cuiva etc. Si: administrator, intendent. 2 smf Persoană însărcinată cu administrarea veniturilor unei mănăstiri. 3 smf (Reg) Persoană care se ocupă cu aprovizionarea și cu pregătirea mesei pentru un grup organizat. 4 smf (Îrg; șîs ~ de câmp, ~ de pământ) Țăran înstărit. 5 sf (Înv; pex; îs) ~ă de casă Persoană pricepută în conducerea unei gospodării. 6-7 smf (Reg; îs) ~ oier (sau de oi, de vite) Crescător și proprietar de animale. 8 smf (Reg; îs) ~ de pomi Pomicultor. 9 a (D. oameni) Care face economii Si: strângător, (înv) adunător, cumpătat. 10 a (D. oameni) Care folosește cu chibzuință banii sau alte mijloace materiale Si: chibzuit, cumpătat. 11-12 smf, a (Pex) (Om) zgârcit. 13 a (Nob; d. obiecte) Economisit. 14 a (Rar) Cu măsură Si: moderat, echilibrat, măsurat. 15 a (D. acțiunile, manifestările etc. oamenilor; înv) Care exprimă cumpătare, chibzuință, măsură.[1] modificată

  1. Am corectat etimol. ngr. În original greșit: οίκονόμος LauraGellner

ECONÓM, -OÁMĂ, economi, -oame, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care face economii, care cheltuiește cu cumpătare; strângător, adunător, cumpătat. ♦ (Peior.) Zgârcit. 2. S. m. și f. (În trecut) Persoană însărcinată cu administrarea unei instituții, a averii cuiva etc.; administrator. ♦ Persoană care administrează veniturile unei mănăstiri, episcopii sau mitropolii. – Din fr. économe.

ECONÓM, -OÁMĂ, economi, -oame, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care face economii, care cheltuiește cu cumpătare; strângător, adunător, cumpătat. ♦ (Peior.) Zgârcit. 2. S. m. și f. (În trecut) Persoană însărcinată cu administrarea unei instituții, a averii cuiva etc.; administrator. ♦ Îngrijitor al veniturilor unei mănăstiri. – Din fr. économe.

ECONÓM2, -OÁMĂ, economi, -oame, s. m. și f. (Ieșit din uz) Persoană însărcinată cu administrarea unei instituții, a unui internat, a averii cuiva etc. V. administrator. Cît te fericesc că ai întîlnit... pe acest vrednic econom. GALACTION, O. I 239. – Variantă: iconóm, -oámă (CONTEMPORANUL, III 616) s. m. și f.

ECONÓM, -OÁMĂ s.m. și f. Îngrijitor al veniturilor unei mănăstiri; iconom. ♦ Administrator. [Cf. fr. économe, ngr. oikonomos].

ECONÓM, -OÁMĂ I. adj. 1. care păstrează, care face economii. 2. cumpătat. II. s. m. f. (în trecut) îngrijitor al veniturilor unei mănăstiri. (< fr. économe)

econom m. 1. cel însărcinat cu cheltuielile de casă, administrator sub raportul material: econom de spital, de liceu; 2. îngrijitorul veniturilor unei mânăstiri, episcopii sau mitropolii: economul chinoviei BĂLC.; 3. gospodar de sine stătător, cel ce are car, plug și vite proprii. [Și iconom: gr. mod.]. ║ a. și m. care nu face cheltuieli nefolositoare.

*económ, -oámă s. (vgr. oikonómos, d. oîkos, casă, cămară, și nemo, daŭ, împart. V. nicocheră și vecin). Administrator, intendent, care ține cheltuĭelile uneĭ case, uneĭ instituțiunĭ. S. m. Un rang preuțesc. (V. preut). Adj. Cruțător, strîngător, care nu face cheltuĭelĭ inutile: femeĭe econoamă. – Și iconom (după ngr.).

ICONÓM, -OÁMĂ s. m. și f. v. econom.

iconóm, iconomíe, V. econ-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

económ adj. m., s. m., pl. económi; adj. f., s. f. econoámă, pl. econoáme

económ adj. m., s. m., pl. económi; f. sg. econoámă, pl. econoáme


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

económ (económi), s. m.1. Administrator. – 2. Călugăr care administrează veniturile unei mănăstiriri. – 3. (Adj.) Care face economii, strîngător. – Var. iconom (sensul 2). Ngr. οἰϰόνομος; sensul 3, prin intermediul fr. économe.Der. economisi (var. iconomisi), vb. (a face economii), din ngr. οἰϰονομώ, aorist οἰϰονόμησα, cf. sp. economizar, fr. économiser; și din fr. economat, s. n.; economic, adj.; economie, s. f.; economist, s. m.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

iconóm, iconomi s. m. 1. Intendent sau administrator de bunuri particulare sau publice, despre care dau socoteală stăpânilor lor; econom. 2. Titlu onorific care se dă preoților pentru activitatea pastorală deosebită. ◊ Iconom stavrofor = iconom care poartă pe piept o cruce ca recunoaștere a activității sale deosebite pe tărâm pastoral. (Sens biblic) Iconom al tainelor lui Dumnezeu = nume dat în sens metaforic apostolilor și preoților ca păstrători și săvârșitori ai sfintelor taine, nu numai ca propovăduitori. – Din gr. ikonomos.

Intrare: econom (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • econom
  • economul
  • economu‑
plural
  • economi
  • economii
genitiv-dativ singular
  • econom
  • economului
plural
  • economi
  • economilor
vocativ singular
  • economule
plural
  • economilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iconom
  • iconomul
  • iconomu‑
plural
  • iconomi
  • iconomii
genitiv-dativ singular
  • iconom
  • iconomului
plural
  • iconomi
  • iconomilor
vocativ singular
  • iconomule
plural
  • iconomilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

econom, -oamă (persoană) econoamă econom iconoamă iconom economă

  • 1. în trecut Persoană însărcinată cu administrarea unei instituții, a averii cuiva etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: administrator, -oare un exemplu
    exemple
    • Cît te fericesc că ai întîlnit... pe acest vrednic econom. GALACTION, O. I 239.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Persoană care administrează veniturile unei mănăstiri, episcopii sau mitropolii.
      surse: DEX '09 DN

etimologie: