9 definiții pentru echină
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ECHINĂ, echine, s. f. 1. Urnă de pământ ars sau de metal în care grecii păstrau actele. 2. Mulură convexă, specifică ordinului doric, situată imediat sub abacă. – Din fr. échine, it. echino.
ECHINĂ, echine, s. f. 1. Urnă de pământ ars sau de metal în care grecii păstrau actele. 2. Mulură convexă, specifică ordinului doric, situată imediat sub abacă. – Din fr. échine, it. echino.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de toknowro
- acțiuni
echină sf [At: LM / V: (îvr) echin sm, ~nus sm / Pl: ~ne / E: ngr ἐχῖνος, fr échine] 1 (Arh) Mulură convexă, specifică ordinului doric, plasată imediat sub abacă. 2 (Ant) Urnă de pământ ars sau de metal în care grecii păstrau actele procesuale.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ECHINĂ s.f. 1. Urnă de pămînt ars sau de metal în care grecii păstrau actele procesuale. 2. Mulură convexă, specifică ordinului doric, așezată imediat sub abacă. [< fr. échine, it. echino, gr. echinos].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ECHINĂ s. f. 1. urnă de pământ ars sau de metal în care grecii păstrau actele procesuale. 2. mulură convexă în sfert de cerc, situată imediat sub abaca unui capitel doric. 3. ornament al capitelului coloanei ionice; ovă. (< fr. échine)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
echin sm vz echină[1] modificată
- În original, tipărit incorect: vz echivă — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
echinus sm vz echină
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
echină s. f., g.-d. art. echinei; pl. echine
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
echină s. f., g.-d. art. echinei; pl. echine
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
echină s. f., g.-d. art. echinei; pl. echine
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
echină, echinesubstantiv feminin
- 1. Urnă de pământ ars sau de metal în care grecii păstrau actele. DEX '09 DEX '98 DN
- 2. Mulură convexă, specifică ordinului doric, situată imediat sub abacă. DEX '09 DEX '98 DN
- 3. Ornament al capitelului coloanei ionice. MDN '00sinonime: ovă
etimologie:
- échine DEX '09 DEX '98 DN
- echino DEX '09 DEX '98 DN