11 definiții pentru eșafod (pl. -oade)

EȘAFÓD, eșafoduri, s. n. Platformă construită în Evul Mediu în piețe publice, pe care erau executați condamnații la moarte; p. ext. condamnare la moarte, mai ales prin tăierea capului. [Pl. și: eșafoade] – Din fr. échafaud.

EȘAFÓD, eșafoduri, s. n. Platformă construită în evul mediu în piețe publice, pe care erau executați condamnații la moarte; p. ext. condamnare la moarte, mai ales prin tăierea capului. [Pl. și: eșafoade] – Din fr. échafaud.

EȘAFÓD, eșafoduri și eșafoade, s. n. Platformă pe care sînt executați, în unele țări, condamnații la moarte. Nu uita că este o pricină la care regina nu are drit de iertare și că vei muri pe eșafod. NEGRUZZI, S. III 341.

eșafód s. n., pl. eșafóduri

eșafód s. n., pl. eșafóduri/eșafoáde

EȘAFÓD s. (înv.) palc, scafald, schelă. (~ pentru condamnații la moarte.)

EȘAFÓD s.n. Platformă ridicată într-o piață publică pentru execuția în unele țări a condamnaților la moarte; (p. ext.) condamnare la moarte (mai ales prin tăierea capului). [Pl. -oduri, -oade. / < fr. échafaud].

EȘAFÓD s. n. platformă ridicată într-o piață publică pentru execuția condamnaților la moarte în unele țări; (p. ext.) condamnare la moarte (prin tăierea capului). (< fr. échafaud)

eșafod n. podeală ridicată pentru execuțiunea criminalilor (= fr. échafaud).

*eșafód n., pl. oade (fr. échafaud, din chafaud, care vine d. lat. pop. catafálicum, d. vgr. katá, jos, și lat. fala, turn de lemn, de unde și it. catafalco. V. catafalc). Podea rîdicată [!] p. executarea criminalilor.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

EȘAFÓD s. (înv.) palc, scafáld, schélă. (~ pentru condamnații la moarte.)

Intrare: eșafod (pl. -oade)
eșafod (pl. -oade)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular eșafod eșafodul
plural eșafoade eșafoadele
genitiv-dativ singular eșafod eșafodului
plural eșafoade eșafoadelor
vocativ singular
plural