2 definiții pentru eșafodare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
eșafodare sf [At: PERPESSICIUS, M. III, 114 / Pl: ~dări / E: eșafoda] 1 Asamblare între ele a pieselor unui eșafodaj, pentru a forma un tot (funcționabil). 2 (Rar) Eșafodaj (4).
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
eșafodare s. f., g.-d. art. eșafodării
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: eșafodare
eșafodare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||