4 definiții pentru dămolire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dămoli v vz domoli

domolésc v. tr. (vsl. *do-malitĭ, d. maliti, a micșora. V. umilesc). Fac domol, potolesc, liniștesc: a domoli un om, furia, mersu. – Și dăm-.

Intrare: dămolire
dămolire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dămolire
  • dămolirea
plural
  • dămoliri
  • dămolirile
genitiv-dativ singular
  • dămoliri
  • dămolirii
plural
  • dămoliri
  • dămolirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

domoli, domolescverb

  • 1. tranzitiv reflexiv A face să se miște sau a se mișca mai încet. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ca să-i poată răspunde, Petrescu a trebuit să-și domolească fuga pe măsura pașilor bătrînului. GALAN, Z. R. 303. DLRLC
    • format_quote După ce făcu repejor drumul la mănăstire, se opri puțintel în pajiștea ogrăzii, ca să-și domolească răsufletul. SADOVEANU, P. M. 251. DLRLC
    • format_quote Făt-Frumos domoli pasul calului și așeză pe fată pe acela al tatîne-său. EMINESCU, N. 27. DLRLC
    • format_quote Dacă... mi s-ar domoli zvîcnitul arterelor și potoli bătăile inimii, totul s-ar limpezi. CAMIL PETRESCU, T. I 50. DLRLC
    • format_quote Se ajungea însă la jumătățile de poștă pe nerăsuflate. Cu cît se înnopta însă, vîrtejul, în loc să se domolească, se ducea mai iute. MACEDONSKI, O. III 19. DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A înfrâna, a struni un animal. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Lungiți pe mușchiul verde și domolind fugarii (= caii) Ce zburdă pe-ntuneric și desfrunzesc tufanii, Voinicii... grăiesc. ALECSANDRI, P. III 211. DLRLC
      • format_quote Pe jugani că mi-i oprea, Pe jugani că-i domolea. TEODORESCU, P. P. 690. DLRLC
  • 2. reflexiv (Despre elemente sau fenomene ale naturii) A se liniști, a se potoli, a scădea în intensitate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote [Viscolul] pornise sara și s-a domolit în amurgul zilei a treia. SADOVEANU, P. M. 178. DLRLC
    • format_quote Patru ceasuri se lupta, Patru ceasuri se-ntrecea... Iar cînd soare-mi scăpăta, Cînd din toi se domolea, Procletul se înmuia Și din gură se ruga. TEODORESCU, P. P. 443. DLRLC
  • 3. tranzitiv reflexiv A (se) calma, a (se) îmblânzi, a (se) tempera. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Taci, omule! încercă să-l domolească bătrîna, ghiontindu-l cu piciorul, pe sub masă. CAMILAR, TEM. 10. DLRLC
    • format_quote Bădiță Neonil, să deschid ușa? – Deschide; domolește cînele. SADOVEANU, P. M. 96. DLRLC
    • format_quote Anii nu-i puteau domoli hărnicia. ANGHEL, PR. 5. DLRLC
    • format_quote Ba de ciomege, ba de glasul stăpînului, cîinii se domoliră. GALACTION, O. I 283. DLRLC
    • format_quote Citește emoționată și, cînd ajunge la semnătură, se domolește puțin. CAMIL PETRESCU, T. I 433. DLRLC
    • format_quote Copilul se domoli din plîns, apoi îi zîmbi. SANDU-ALDEA, U. P. 159. DLRLC
    • format_quote Vrea să zică, te-ai domolit?... Cu atîta mai bine. ALECSANDRI, T. I 94. DLRLC
  • 4. reflexiv (Despre durere, boală; în opoziție cu înteți, mări, crește, bântui) A pierde din violență, a se liniști; a începe să dispară. DLRLC
    • format_quote După un an... boala a început a se domoli și lumea s-a readunat, încetul cu încetul, în oraș. GHICA, S. A. 57. DLRLC
  • 5. reflexiv (Despre pante, dealuri etc.) A deveni mai puțin înclinat, mai lin, mai ușor de urcat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Pieptul dealului se domolise, pădurile străjuiau în depărtare, văile erau mai potrivite și un platou puternic... creștea frumos, sub norii albi, de iunie. GALACTION, O. I 38. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.