opțiuni

3 definiții pentru dârdâitor (adj.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dârdâitor, ~oare [At: JIPESCU, O. 3 / V: dărdăi~ / Pl: ~i, ~oare / E: dârdâi + -tor] 1-4 smf, a (Persoană) care dârdâie (1-2). 5 a (D. dinți) Care clănțănesc. 6 a (D. pământ) Care se cutremură. 7 a (D. geamuri) Care vibrează. 8-9 smf, a (Îrg) (Persoană) care vorbește mult și fără rost.

dărdăitor, ~oare smf, a vz dârdâitor

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dârdâitor adj. m., s. m., pl. dârdâitori; f. sg. și pl. dârdâitoare

Intrare: dârdâitor (adj.)
dârdâitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dârdâitor
  • dârdâitorul
  • dârdâitoru‑
  • dârdâitoare
  • dârdâitoarea
plural
  • dârdâitori
  • dârdâitorii
  • dârdâitoare
  • dârdâitoarele
genitiv-dativ singular
  • dârdâitor
  • dârdâitorului
  • dârdâitoare
  • dârdâitoarei
plural
  • dârdâitori
  • dârdâitorilor
  • dârdâitoare
  • dârdâitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
dărdăitor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)