7 definiții pentru durduit (s.n.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DURDUIT s. n. (Reg.) Faptul de a durdui; duduitură, duduit. – V. durdui.

DURDUIT s. n. (Reg.) Faptul de a durdui; duduitură, duduit. – V. durdui.

durduit sn [At: RESMERIȚĂ, D. / Pl: ~uri / E: durdui] (Reg) 1 Tunet. 2 Huruit. 3 Zguduitură.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DURDUIT s. v. duduit, duduitură, durăit, durăitură, duruit, huruială, huruit, huruitură.

durduit s. v. DUDUIT. DUDUITURĂ. DURĂIT. DURĂITURĂ. DURUIT. HURUIALĂ. HURUIT. HURUITURĂ.

Intrare: durduit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • durduit
  • durduitul
  • durduitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • durduit
  • durduitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

durduitsubstantiv neutru

etimologie:
  • vezi durdui DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.