6 definiții pentru durduit (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DURDUÍT s. n. (Reg.) Faptul de a durdui; duduitură, duduit. – V. durdui.

DURDUÍT s. n. (Reg.) Faptul de a durdui; duduitură, duduit. – V. durdui.

durduít sn [At: RESMERIȚĂ, D. / Pl: ~úri / E: durdui] (Reg) 1 Tunet. 2 Huruit. 3 Zguduitură.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DURDUÍT s. v. duduit, duduitură, durăit, durăitură, duruit, huruială, huruit, huruitură.

durduit s. v. DUDUIT. DUDUITURĂ. DURĂIT. DURĂITURĂ. DURUIT. HURUIALĂ. HURUIT. HURUITURĂ.

Intrare: durduit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • durduit
  • durduitul
  • durduitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • durduit
  • durduitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

durduit (s.n.)

etimologie:

  • vezi durdui
    surse: DEX '98 DEX '09