14 definiții pentru dura (face)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dura2 [At: COD. VOR. 156/22 / Pzi: ~rez / E: ml dolare] (Îvp) 1 vt A ciopli o bucată de lemn Si: a dulgheri. 2 vr (Fig; d. oameni) A se forma. 3 vt A fabrica (un obiect). 4-5 vtrp A construi (o casă, o corabie, un pod etc.). 6 vt A constitui (1). 7 vt A așeza un stog, o claie etc. 8 vt A confecționa o haină. 9-10 vtrp A găti o mâncare. 11 vt (Fig) A crea. 12 vt (Gmi; c.i. cântec, concert) A executa. 13 vt (C.i. un drum, o călătorie etc.) A întreprinde. 14 vt A inventa minciuni. 15 A aprinde focul.

durá4 vi [At: PAMFILE, VĂZD. 81 / Pzi: 3 dureáză / E: ns cf durăi] (Reg) A tuna.[1] modificată

  1. În original, prezentul indicativ incorect tipărit: duréază LauraGellner

DURÁ2, durez, vb. I. Tranz. 1. A construi, a zidi, a clădi. ♦ A așeza un stog, o claie etc. 2. A face, a confecționa, a alcătui (un obiect). 3. A aprinde focul. – Lat. dolare.

DURÁ2, durez, vb. I. Tranz. 1. A construi, a zidi, a clădi. ♦ A așeza un stog, o claie etc. 2. A face, a confecționa, a alcătui (un obiect). 3. A aprinde focul. – Lat. dolare.

DURÁ2, durez, vb. I. Tranz. 1. A construi, a clădi, a zidi (construcții trainice). Am găsit stuh nalt și voinic. Am durat perdele ca pe trei ierni. SADOVEANU, B. 59. În smîrcuri, își durau castorii zăgazuri de lemn și lacuri ciudate, cu un meșteșug și o iscusință la care încă oamenii timpului nu ajunseseră. C. PETRESCU, R. DR. 48. Pentru a nu răzleți feciorii de pe lîngă sine, mai dură încă două case. CREANGĂ, P. 3. Mulți durară, după vremuri, peste Dunăre vrun pod, De-au trecut cu spaima lumii și mulțime de norod. EMINESCU, O. I 147. ◊ (Poetic) Forfota popasului nu mai avea alean; soarele, luminînd toată slava, dura punți de foc peste vaduri, înălbăstrea întunecimile codrilor. CAMILAR, T. 173. Venea din cer pe cîmp amurgul... De pe înaltul unui munte Dura, din umbră și lumină, în drum o minunată punte. GOGA, C. P. 10. Luna... din țărm în țărm durează o cărare de văpaie. EMINESCU, O. I 154. ◊ Fig. Din sărmana noastră viață am dura roman întreg. EMINESCU, O. I 157. (Refl.) S-a durat între mine și bătrîn o prietinie la cataramă. SADOVEANU, O. VII 295. 2. (Cu privire la stoguri, clăi etc.) A face, a așeza, a clădi. Legau snopii, durau clăile. CAMILAR, N. II 394. Alții cărau, alții durau girezi. CREANGĂ, P. 158. 3. (Cu privire la obiecte) A făuri, a face. Hai cu mine în pădure, să-mi durezi o cîrjă nouă de alun. ALECSANDRI, T. I 393. Bădiță la chip frumos, Fă-n pădurea cea din dos, Că-i găsi un păltinel Să durezi luntre din el, Și-i găsi două nuiele Să durezi vîsle din ele. id. P. P. 51. 4. (Cu privire la foc) A face, a aprinde. În mijlocul poienii, feciorii lui Fedeleș durară un foc de-a mai mare dragul. SADOVEANU, O. I 127.

A DURÁ1 ~éz tranz. 1) (clădiri, case etc.) A realiza prin lucrări de construcție; a ridica; a clădi; a zidi; a înălța; a construi; a edifica. 2) (stoguri, girezi, dăi) A ridica prin așezarea materialului în straturi; a clădi. 3) (obiecte) A produce prin muncă. 4) (foc) A face să se aprindă. /<lat. dolare

durà v. Mold. 1. a clădi, a construi: aici să-mi durați o mânăstire ’naltă POP.; 2. a strânge grămadă: a dura girezi; 3. a fabrica, a face: să-mi durezi o cârjă de alun AL.; 4. fig. a născoci: ce minciună să-i durez? AL. [Lat. DOLARE, a ciopli lemnul: durà se zicea în vechime de casele făcute din bârne lungi: tălpile clădirii erau alcătuite din patru copaci descojiți, pe cari se ridicau pereții din despicături sau bârne de lemn].

durà v. a trage: am durat un somn năstrușnic AL. [V. îndurà].

1) duréz v. tr. (d. dura. Cp. și cu lat. dǒláre, a cĭocăni, a forma; it. dolare, sp. dolar). Rar azĭ. Construiesc, clădesc (din grinzĭ): a dura o casă, (fig.) o mincĭună. Durez un somn, trag un somn.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

durá2 (a ~) vb., ind. prez. 3 dureáză

durá (a construi, a face, a se desfășura în timp) vb., ind. prez. 1 sg. duréz, 3 sg. și pl. dureáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DURA vb. a clădi, a construi, a face, a înălța, a ridica, a zidi, (livr.) a edifica, (înv.) a temeia. (A ~ o nouă școală.)

A dura ≠ a strica, a demola


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

durá (duréz, durát), vb.1. A ciopli lemnul. – 2. A edifica, a construi. – Mr. dor, durari. Lat. dolāre (Cihac, I, 84; Pușcariu 560; Candrea-Dens., 524; REW 2718), cf. alb. duruem, calabr. dulare, sp. dolar.Der. durătură, s. f. (surcele de cioplitură, așchii).

Intrare: dura (face)
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dura
  • durare
  • durat
  • duratu‑
  • durând
  • durându‑
singular plural
  • durea
  • durați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • durez
(să)
  • durez
  • duram
  • durai
  • durasem
a II-a (tu)
  • durezi
(să)
  • durezi
  • durai
  • durași
  • duraseși
a III-a (el, ea)
  • durea
(să)
  • dureze
  • dura
  • dură
  • durase
plural I (noi)
  • durăm
(să)
  • durăm
  • duram
  • durarăm
  • duraserăm
  • durasem
a II-a (voi)
  • durați
(să)
  • durați
  • durați
  • durarăți
  • duraserăți
  • duraseți
a III-a (ei, ele)
  • durea
(să)
  • dureze
  • durau
  • dura
  • duraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dura (face) tranzitiv

  • exemple
    • Am găsit stuh nalt și voinic. Am durat perdele ca pe trei ierni. SADOVEANU, B. 59.
      surse: DLRLC
    • În smîrcuri, își durau castorii zăgazuri de lemn și lacuri ciudate, cu un meșteșug și o iscusință la care încă oamenii timpului nu ajunseseră. C. PETRESCU, R. DR. 48.
      surse: DLRLC
    • Pentru a nu răzleți feciorii de pe lîngă sine, mai dură încă două case. CREANGĂ, P. 3.
      surse: DLRLC
    • Mulți durară, după vremuri, peste Dunăre vrun pod, De-au trecut cu spaima lumii și mulțime de norod. EMINESCU, O. I 147.
      surse: DLRLC
    • poetic Forfota popasului nu mai avea alean; soarele, luminînd toată slava, dura punți de foc peste vaduri, înălbăstrea întunecimile codrilor. CAMILAR, T. 173.
      surse: DLRLC
    • poetic Venea din cer pe cîmp amurgul... De pe înaltul unui munte Dura, din umbră și lumină, în drum o minunată punte. GOGA, C. P. 10.
      surse: DLRLC
    • poetic Luna... din țărm în țărm durează o cărare de văpaie. EMINESCU, O. I 154.
      surse: DLRLC
    • figurat Din sărmana noastră viață am dura roman întreg. EMINESCU, O. I 157.
      surse: DLRLC
    • figurat reflexiv S-a durat între mine și bătrîn o prietinie la cataramă. SADOVEANU, O. VII 295.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A așeza un stog, o claie etc.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: așeza clădi face 2 exemple
      exemple
      • Legau snopii, durau clăile. CAMILAR, N. II 394.
        surse: DLRLC
      • Alții cărau, alții durau girezi. CREANGĂ, P. 158.
        surse: DLRLC
  • 2. A face, a confecționa, a alcătui (un obiect).
    exemple
    • Hai cu mine în pădure, să-mi durezi o cîrjă nouă de alun. ALECSANDRI, T. I 393.
      surse: DLRLC
    • Bădiță la chip frumos, Fă-n pădurea cea din dos, Că-i găsi un păltinel Să durezi luntre din el, Și-i găsi două nuiele Să durezi vîsle din ele. ALECSANDRI, P. P. 51.
      surse: DLRLC
  • 3. A aprinde focul.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: aprinde face un exemplu
    exemple
    • În mijlocul poienii, feciorii lui Fedeleș durară un foc de-a mai mare dragul. SADOVEANU, O. I 127.
      surse: DLRLC

etimologie: