8 definiții pentru durăit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DURĂIT s. n. (Pop.) Faptul de a durăi; zgomot produs de un obiect care durăie; huruitură, duruitură. – V. durăi.

durăit sn [At: NEGRUZZI, S. I, 15 / V: ~ruit / Pl: ~uri / E: durăi] (Pop) 1-5 Durăire (1-5).

DURĂIT s. n. Faptul de a durăi; zgomot produs de un obiect care durăie; huruitură, duruitură. – V. durăi.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DURĂIT s. duduit, duduitură, durăitură, duruit, huruială, huruit, huruitură, (reg.) durăt, hurduitură, (Mold.) durduit. (~ unui vehicul pe o stradă pietruită.)

Intrare: durăit
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DLRM, DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • durăit
  • durăitul
  • durăitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • durăit
  • durăitului
plural
vocativ singular
plural
duruit2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • duruit
  • duruitul
  • duruitu‑
plural
  • duruituri
  • duruiturile
genitiv-dativ singular
  • duruit
  • duruitului
plural
  • duruituri
  • duruiturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

durăitsubstantiv neutru

etimologie:
  • vezi durăi DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.