9 definiții pentru duplica (1 duplichez)

DUPLICÁ, dúplic, vb. I. Tranz. (Rar) A face un duplicat. [Prez. ind. și: duplichez] – Din fr. dupliquer.

DUPLICÁ, dúplic, vb. I. Tranz. (Rar) A face un duplicat. [Prez. ind. și: duplichez] – Din fr. dupliquer.

duplicá vb. (sil. -pli-), ind. prez.1 sg. dúplic, 3 sg. și pl. dúplică

DUPLICÁ vb. v. dubla, îndoi.

DUPLICÁ vb. I. tr. (Rar) A face un duplicat, a dubla. [P.i. dúplic și -chez. / < fr. dupliquer, it., lat. duplicare].

DUPLICÁ vb. tr. a face un duplicat, a reproduce un document, a dubla. (< fr. dupliquer, lat. duplicare)

A DUPLICÁ dúplic tranz. rar 1) (acte oficiale) A copia pentru a realiza un duplicat. 2) A mări de două ori; a deveni dublu; a dubla. /<fr. dupliquer, lat. duplicare


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

Intrare: duplica (1 duplichez)
duplica (1 duplichez) verb grupa I conjugarea a II-a
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) duplica duplicare duplicat duplicând singular plural
duplichea duplicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) duplichez (să) duplichez duplicam duplicai duplicasem
a II-a (tu) duplichezi (să) duplichezi duplicai duplicași duplicaseși
a III-a (el, ea) duplichea (să) duplicheze duplica duplică duplicase
plural I (noi) duplicăm (să) duplicăm duplicam duplicarăm duplicaserăm, duplicasem*
a II-a (voi) duplicați (să) duplicați duplicați duplicarăți duplicaserăți, duplicaseți*
a III-a (ei, ele) duplichea (să) duplicheze duplicau duplica duplicaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)