duo-² [At: DN³ / P: du-o~ / E: it, lat duo] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1 Doi. 2 Dublu.

DUO- Element prim de compunere savantă cu sensul de „doi”, „dublu”. [Pron. du-o-. / < it., lat. duo].

DU(O)- elem. duo¹-.

DUO¹- elem. „doi”, „dublu”. (< fr. duo-, cf. lat. duo)

DUO- „doi, dublu”. ◊ L. duo „doi” > fr. duo-, germ. id. > rom. duo-. □ ~diodă (v. di-, v. -odă), s. f., tub electronic care cuprinde sub același înveliș două diode; ~pentodă (v. pent/a-, v. -odă), s. f., tub electronic care conține sub același înveliș două pentode; ~triodă (v. tri-, v. -odă), s. f., tub electronic care cuprinde într-un singur înveliș două triode.