DUMITRIȚĂ, dumitrițe, s. f. (Bot.; pop.) Tufănică; crizantemă. – Din [Sfântul] Dumitru (n. pr.) + suf. -iță.

dumitriță sf [At: ȘĂINEANU / Pl: ~țe / E: Dumitru + -iță] (Bot; pop) 1 Tufănică (Chrysanthemum indicum). 2 Flori-de-toamnă (Aster Salignus). 3 Gheață (Begonia semperflores).

DUMITRIȚĂ, dumitrițe, s. f. (Bot.; pop.) Tufănică; crizantemă. – Din [Sfântul] Dumitru + suf. -iță.

DUMITRIȚĂ, dumitrițe, s. f. (Bot.) Tufănică. Bruma nu mi-a omorît încă dumitrițele din grădină. C. PETRESCU, S. 61.

DUMITRIȚĂ ~e f. Plantă erbacee cu tulpină lemnoasă, cu frunze late, adânc crestate, cultivată pentru florile ei tomnatice, divers colorate și plăcut mirositoare; tufănică; crizantemă. /Dumitru n. pr. + suf. ~ița

dumitríță f., pl. e (de la numele sfîntuluĭ Dumitru, fiind-că pe atuncĭ înflorește; ngr. agiodimitrúla; bg. dimitrovče). Est. Tufănică, crizantemă: îmĭ înfloresc niște dumitrițe (Sadov. VR. 1911, 3, 338). A fost adusă din Extremu Orient la 1790 de Pierre, Blancard, căpitan de marină comercială.

dimitriță sf vz dumitriță

mitriță sf vz dumitriță

dumitrițe f. pl. Mold. Bot. tufănică (plantă ornamentală care înflorește pe la sf. Dumitru).

dumitriță (plantă) (desp. -mi-tri-) s. f., g.-d. art. dumitriței; pl. dumitrițe

dumitriță (plantă) (-mi-tri-) s. f., g.-d. art. dumitriței; pl. dumitrițe

dumitriță s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. dumitriței; pl. dumitrițe

DUMITRIȚĂ s. v. crizantemă.

DUMITRIȚĂ s. (BOT.; Chrysanthemum indicum) crizantemă, tufănică, (reg.) aurată, cătălină, mărgărită, roman, tătăișă, flori-de-iarnă (pl.), gura-paharului, romaniță-mare, rujă-de-toamnă, salomii-galbene (pl.).

dumitriță (dumitrițe), s. f. – Crizantemă (Chrysanthemum indicum). De la (Sfîntul) Dumitru, fiind perioada ei înflorire.