DULCIȘOR, -OARĂ, dulcișori, -oare, adj., s. m. 1. Adj. Diminutiv al lui dulce; destul de dulce, relativ dulce. 2. S. m. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu flori purpurii, care crește în regiunile alpine (Hedysarum obscurum). – Dulce + suf. -ișor.

dulcișor, ~oară [At: PANN, E. II, 36/24 / Pl: ~i, ~oare / E: dulce + -ișor] 1-64 a (Șhp) (Cam) dulce (1-32) Si: dulcuț (1-64). 65 sm Plantă erbacee din familia leguminoaselor cu flori purpurii, care crește în regiunile alpine (Hedysarum obscurum). modificată

DULCIȘOR, -OARĂ, dulcișori, -oare, adj., s. m. 1. Adj. Diminutiv al lui dulce; destul de dulce, relativ dulce. 2. S. m. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu flori purpurii, care crește în regiunile alpine (Hedysarum obscurum). – Dulce + suf. -șor.

DULCIȘOR¹ s. m. Mică plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu flori purpurii, care crește pe stîncile și prin pășunile din regiunea alpină (Hedysarum obscurum); cap-de-cocoș.

dulcișor m. plantă cu florile purpurii (Hedysarum).

dulcișór, -oáră adj. Cam dulce (E maĭ elegant de cît dulceag și n’are și înțelesu de „fad”). S.m. O mică plantă leguminoasă papilionacee cu florĭ purpuriĭ (hedýsarum obscúrum). Constituĭe un nutreț foarte bun.

dulcișor² s. m., pl. dulcișori

dulcișor² s. m., pl. dulcișori

dulcișor adj. m., s. m., pl. dulcișori; f. sg. dulcișoară, pl. dulcișoare

DULCIȘOR s. (BOT.; Hedysarum) (reg.) cap-de-cocoș.

DULCIȘOR s. (BOT.; Hedysarum) (reg.) cap-de-cocoș.

HEDYSARUM L., HEDISARUM, DULCIȘOR, fam. Leguminosae. Gen originar din Africa, America, Asia, Europa, 68 specii, erbacee sau semiarbuști, glabre, gri-albe sau cu păr mătăsos. Frunze, 5-9 perechi, cu foliolele eliptice sau ovat-oblonge. Flori roșii- purpur, albe sau galbene, mari de 2 cm (sepalele nu cad după perioada de înflorire, ovar cu cca 5 semințe), dispuse în racem lung-pedunculat, la subsuoara frunzei. Fruct, păstaie plată.