11 definiții pentru duioșie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DUIOȘÍE, duioșii, s. f. 1. Simțire gingașă, delicată, pornită din inimă; gingășie. 2. Melancolie, tristețe, jale. [Pr.: du-io-] – Duios + suf. -ie.

DUIOȘÍE, duioșii, s. f. 1. Simțire gingașă, delicată, pornită din inimă; gingășie. 2. Melancolie, tristețe, jale. [Pr.: du-io-] – Duios + suf. -ie.

duioșíe sf [At: VALIAN, V. / V: (înv) doi~ / Pl: ~ii / E: duios + -ie] 1 Gingășie. 2 Emoție. 3 Melancolie. 4 (Îlav) Cu (mare sau toată) ~ Cu afecțiune. 5 Jale. 6 (Îlav) Cu ~ Trist.

DUIOȘÍE, duioșii, s. f. 1. Simțire plină de atenție iubitoare, de compătimire sau de milă; emoție, gingășie. Îi mîngîie părul cu sfiala omului neobișnuit cu duioșia. DAVIDOGLU, M. 45. Iubești întîi din milă... din duioșie. CAMIL PETRESCU, U. N. 19. Cu părul nins, cu ochii mici Și calzi de duioșie, Aievea parc-o văd, aici, Icoana firavei bunici Din frageda-mi pruncie. IOSIF, V. 41. 2. Tristețe, melancolie, dor, jale. Un cîntec de-o duioșie adîncă umplea odaia. SADOVEANU, O. I 454. Mărturisind duioșii și dezamăgiri... cîntarea înecată de dor se îndepărta, se stingea. M. I. CARAGIALE, C. 158. Voinicul s-au apucat și au tras vro cîteva doine de jale cu atîta duioșie, cît numai lacrimile podidiră pe zîna aceea. SBIERA, P. 37.

DUIOȘÍE ~i f. 1) Caracter duios; gingășie. 2) Comportare de om duios. [Sil. du-io-și-e] /duios + suf. ~ie

duĭoșíe f. (d. duĭos). Blîndeță, ĭubire. Delicateță, gingășie.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

duioșie s. f., art. duioșia, g.-d. art. duioșiei; pl. duioșii, art. duioșiile (desp. -și-i-)

duioșie s. f., art. duioșia, g.-d. art. duioșiei; pl. duioșii, art. duioșiile

duioșíe s. f. (sil. -io-), art. duioșía, g.-d. art. duioșíei; pl. duioșíi, art. duioșíile

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DUIOȘÍE s. 1. v. înduioșare. 2. v. melancolie. 3. v. tristețe.

DUIOȘIE s. 1. emoție, înduioșare. (Cu glasul plin de ~.) 2. melancolie. (O ~ de neînvins pentru vremurile copilăriei.) 3. durere, întristare, jale, tristețe. (~ exprimată de o doină.)

Intrare: duioșie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • duioșie
  • duioșia
plural
  • duioșii
  • duioșiile
genitiv-dativ singular
  • duioșii
  • duioșiei
plural
  • duioșii
  • duioșiilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

duioșie, duioșiisubstantiv feminin

  • 1. Simțire gingașă, delicată, pornită din inimă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Îi mîngîie părul cu sfiala omului neobișnuit cu duioșia. DAVIDOGLU, M. 45. DLRLC
    • format_quote Iubești întîi din milă... din duioșie. CAMIL PETRESCU, U. N. 19. DLRLC
    • format_quote Cu părul nins, cu ochii mici Și calzi de duioșie, Aievea parc-o văd, aici, Icoana firavei bunici Din frageda-mi pruncie. IOSIF, V. 41. DLRLC
  • 2. Dor, durere, jale, melancolie, tristețe. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Un cîntec de-o duioșie adîncă umplea odaia. SADOVEANU, O. I 454. DLRLC
    • format_quote Mărturisind duioșii și dezamăgiri... cîntarea înecată de dor se îndepărta, se stingea. M. I. CARAGIALE, C. 158. DLRLC
    • format_quote Voinicul s-au apucat și au tras vro cîteva doine de jale cu atîta duioșie, cît numai lacrimile podidiră pe zîna aceea. SBIERA, P. 37. DLRLC
etimologie:
  • Duios + sufix -ie. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.