opțiuni
  • info

9 definiții pentru duduitură

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DUDUITURĂ, duduituri, s. f. Duduit. [Pr.: -du-i-] – Dudui + suf. -tură.

DUDUITURĂ, duduituri, s. f. Duduit. [Pr.: -du-i-] – Dudui + suf. -tură.

duduitură sf [At: CANTEMIR, IST. 186 / P: ~du-i~ / Pl: ~ri / E: dudui + -tură] 1-7 Duduit (1-7)

DUDUITURĂ, duduituri, s. f. Duduit. Se auziră niște... bubuituri și duduituri îngrozitoare. ISPIRESCU, L. 99. Urmă o duduitură puternică, care făcu să se cutremure casa din temelie. POPESCU, B. II 116.

duduitúră f., pl. ĭ. Rezultatu duduiriĭ: duduiturile uneĭ locomotive.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

duduitură (desp. -du-i-) s. f., g.-d. art. duduiturii; pl. duduituri

duduitură (-du-i-) s. f., g.-d. art. duduiturii; pl. duduituri

duduitură s. f. (sil. -du-i-), g.-d. art. duduiturii; pl. duduituri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DUDUITURĂ s. 1. cutremurare, duduit, zguduitură. (O ~ puternică a pereților.) 2. bubuire, bubuit, bubuitură, detonație, detunare, detunat, detunătură, duduit, trăsnet, trăsnitură, vuiet, (rar) detunet, (înv. și reg.) sunet, (reg.) durăt. (~ tunului.) 3. duduit, durăit, durăitură, duruit, huruială, huruit, huruitură, (reg.) durăt, hurduitură, (Mold.) durduit. (~ unui vehicul pe o stradă pietruită.)

DUDUITURĂ s. 1. cutremurare, duduit, zguduitură. (O ~ puternică a pereților.) 2. bubuire, bubuit, bubuitură, detonație, detunare, detunat, detunătură, duduit, trăsnet, trăsnitură, vuiet, (rar) detunet, (înv. și reg.) sunet, (reg.) durăt. (~ tunului.) 3. duduit, durăit, durăitură, duruit, huruială, huruit, huruitură, (reg.) durăt, hurduitură, (Mold.) durduit. (~ unui vehicul pe o stradă pietruită.)

Intrare: duduitură
duduitură substantiv feminin
  • silabație: du-du-i- info
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • duduitură
  • duduitura
plural
  • duduituri
  • duduiturile
genitiv-dativ singular
  • duduituri
  • duduiturii
plural
  • duduituri
  • duduiturilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

duduitură, duduiturisubstantiv feminin

  • 1. Duduit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: duduit
    • format_quote Se auziră niște... bubuituri și duduituri îngrozitoare. ISPIRESCU, L. 99. DLRLC
    • format_quote Urmă o duduitură puternică, care făcu să se cutremure casa din temelie. POPESCU, B. II 116. DLRLC
etimologie:
  • Dudui + sufix -tură. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.