opțiuni
  • info

12 definiții pentru ducă (plecare)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DUCĂ1 s. f. (De obicei precedat de prep. „de”, „la”, „pe”) Plecare, drum, călătorie. ◊ Expr. A fi pe ducă = a fi pe sfârșite; a fi pe moarte. – Din duce1.

DUCĂ1 s. f. (De obicei precedat de prep. „de”, „la”, „pe”) Plecare, drum, călătorie. ◊ Expr. A fi pe ducă = a fi pe sfârșite; a fi pe moarte. – Din duce1.

ducă1 sf [At: LB / Pl: duce / E: duce] 1 Deplasare dintr-un loc în altul Si: călătorie, drum (70), ducăt (1), plecare. 2 (Îe) A fi sau a se simți pe ~ A fi gata de plecare. 3 (Îae) A fi pe punctul de a se sfârși. 4 (Pex; îae) A fi pe moarte. 5 (Îe) A lăsa pe cineva în ~ca lui A lăsa pe cineva în voia lui. 6 (Îe) A-și lua ~ca A pleca (la întâmplare, fără nici un țel). 7 (Îae) A se apuca de ceva cu nădejde. 8 (Rar) Transport.

DUCĂ1 s. f. (Precedat de prep. «de», mai rar «la» sau «pe») 1. Plecare, drum. I-au gătit merinde de ducă. SBIERA, P. 141. Dacă-ai avut gînd de ducă, La ce m-ai prins ibovnică? ȘEZ. III 19. Eu pui coadă la măciucă Și mi-e gîndul tot la ducă. TEODORESCU, P. P. 290. Ostenit mereu de ducă, Noaptea-n codri mă apucă. ALECSANDRI, P. P. 277. ◊ (Adesea în construcție cu «a se găti», «a fi gata de...») Ele începură a se pieptăna, a se îmbrăca... și a se găti de ducă. ISPIRESCU, L. 236. Călător gata de ducă. TEODORESCU, P. P. 330. ◊ Dor de ducă v. dor. ◊ Expr. A fi pe ducă = a) a fi gata de plecare; b) a fi pe sfîrșite. Iarna e pe ducă; c) fig. a fi pe moarte, a nu mai avea mult de trăit. Baba era pe ducă. SADOVEANU, O. VII 380. A se duce într-o ducă = a merge fără oprire. Și mă duc vere-ntr-o ducă... De se pare că-s nălucă, Drept la tîrg. ALECSANDRI, P. P. 314. 2. (Rar) Transport, cărat. Văzînd că nu-s lemne, Aleargă la horă, pe tineri să-ndemne, Strigînd: Cine este mai voinic de ducă? Să meargă îndată, lemne să aducă. PANN, P. V. I 86. ♦ (Rar) Călărit. Animalele pe care le întrebuințăm la ducă sau la cărat. SLAVICI-ODOBESCU, la TDRG.

DUCĂ f. v. A SE DUCE. ◊ A fi pe ~ a fi pe moarte. /v. a se duce

ducă f. ducere, plecare: mi-e gândul tot la ducă POP.

2) dúcă f. pl. inuzitat ĭ (d. mă duc). Fam. Plecare (numaĭ în locuțiunĭ ca): mĭ-e dor de ducă, staŭ pe ducă, mă pregătesc de ducă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ducă (pop.) s. f. (în: de/pe ~, dor de ~)

ducă (plecare) (în expr.) s. f.

ducă (acțiune) s. f.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DUCĂ s. v. plecare.

DUCĂ s. plecare, pornire. (E gata de ~.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a fi pe dric / pe ducă / pe năsălie expr. 1. a fi pe moarte. 2. a fi pe punctul de a eșua.

Intrare: ducă (plecare)
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ducă
  • duca
plural — —
genitiv-dativ singular
  • duci
  • ducii
plural — —
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ducăsubstantiv feminin

  • 1. De obicei precedat de prepoziție „de”, „la”, „pe”: călătorie, drum, plecare, pornire. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: călătorie drum plecare pornire
    • format_quote I-au gătit merinde de ducă. SBIERA, P. 141. DLRLC
    • format_quote Dacă-ai avut gînd de ducă, La ce m-ai prins ibovnică? ȘEZ. III 19. DLRLC
    • format_quote Eu pui coadă la măciucă Și mi-e gîndul tot la ducă. TEODORESCU, P. P. 290. DLRLC
    • format_quote Ostenit mereu de ducă, Noaptea-n codri mă apucă. ALECSANDRI, P. P. 277. DLRLC
    • format_quote Ele începură a se pieptăna, a se îmbrăca... și a se găti de ducă. ISPIRESCU, L. 236. DLRLC
    • format_quote Călător gata de ducă. TEODORESCU, P. P. 330. DLRLC
    • chat_bubble A fi pe ducă = a fi gata de plecare. DLRLC
    • chat_bubble A fi pe ducă = a fi pe sfârșite; a fi pe moarte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Iarna e pe ducă. DLRLC
      • format_quote Baba era pe ducă. SADOVEANU, O. VII 380. DLRLC
    • chat_bubble A se duce într-o ducă = a merge fără oprire. DLRLC
      • format_quote Și mă duc vere-ntr-o ducă... De se pare că-s nălucă, Drept la tîrg. ALECSANDRI, P. P. 314. DLRLC
  • 2. rar Cărat, transport. DLRLC
    sinonime: cărat transport
    • format_quote Văzînd că nu-s lemne, Aleargă la horă, pe tineri să-ndemne, Strigînd: Cine este mai voinic de ducă? Să meargă îndată, lemne să aducă. PANN, P. V. I 86. DLRLC
    • 2.1. Călărit. DLRLC
      sinonime: călărit
      • format_quote Animalele pe care le întrebuințăm la ducă sau la cărat. SLAVICI-ODOBESCU, la TDRG. DLRLC
etimologie:
  • duce DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.