O definiție pentru drăpăna
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DRĂPĂNA vb. (Mold.) A zgîria, a sfîșia. Pre svîntul Ammon îl șpîndzurară și-l drăpănară preste coaste cu chiapteni. DOSOFTEI, VS. Fu drăpănat (glosat: strujit) și didesupt pîrjolit de foc. DOSOFTEI, VS. Etimologie: bg. drăpinam. Vezi și drăpănare.
Intrare: drăpăna
| verb (VT37) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)