doză¹ sf [At: HELIADE, O. II, 77 / V: (înv) ~se, ~sis / S și: (înv) ~să / Pl: ~ze / E: fr dose] 1 (Adesea fig) Cantitate determinată dintr-o substanță, dintr-un material etc. care produce un anumit efect sau care formează împreună cu altele un amestec, un tot. 2 Cutie metalică în care se află o băutură răcoritoare sau bere.

doză² sf [At: NICA, L. VAM. 82 / Pl: ~ze / E: ger Dose] 1 Cutie metalică izolată în interior, care servește la protecția unor elemente din instalațiile electrice. 2 (Șîs ~ de redare) Aparat folosit pentru redarea prin mijloace electroacustice a sunetelor înregistrate pe un disc Cf pick-up. 3 Instrument folosit pentru realizarea în bune condiții a developării filmelor. modificată

DOZĂ², doze, s. f. (Adesea determinat prin «electromagnetică») Aparat care produce un curent electric variabil sub acțiunea ondulațiilor unui disc de patefon.

DOZĂ² s.f. 1. Cutie folosită mai ales la instalațiile electrice cu conducte în tuburi pentru a face legăturile dintre conducte și ramificații. 2. Aparat care produce un curent electric variabil sub acțiunea vibrațiilor pe care i le imprimă o placă de fonograf; picup. 3. (Fot.) Instrument ajutător pentru desfășurarea în bune condiții tehnice a developării filmelor. [< germ. Dose].

DOZĂ² s. f. 1. cutie folosită la instalațiile electrice cu conducte în tuburi pentru a face legăturile dintre conducte și ramificații. 2. aparat care produce un curent electric variabil sub acțiunea vibrațiilor pe care i le imprimă o placă de fonograf; pick-up. 3. (fot.) tanc (4). (< germ. Dose)

DOZĂ² ~e f. Cutie din material izolant care servește la protecția unor contacte din instalațiile electrice. /<fr. dose

doză (cantitate, cutie, dispozitiv) s. f., g.-d. art. dozei; pl. doze

doză (cantitate, cutie, dispozitiv) s. f., g.-d. art. dozei; pl. doze

doză (cantitate, dispozitiv, instrument) s. f., g.-d. art. dozei; pl. doze

DÓZĂ² (< germ.) s. f. 1. Cutie izolată electric în interior, care servește la protecția anumitor elemente ale instalațiilor electrice de joasă tensiune. 2. D. de înregistrare = dispozitiv al instalațiilor de înregistrare a sunetelor, având rol de traductor electromecanic și servind la tăierea rilei (șanțului) în discul pe care se face înregistrarea. ◊ D. de redare = traductor mecano-electric, care produce o tensiune electrică proporțională cu elongația oscilațiilor unui ac ce parcurge rilele (șanțurile) unui disc pe care s-a făcut înregistrarea unor sunete.