DOTĂ, dote, s. f. Totalitatea bunurilor materiale date (cu forme legale) unei fete când se mărită; zestre. – Din fr. dot, lat. dos, dotis.

dotă sf [At: NEGULICI / Pl: ~te / E: fr dot, lat dos] (Înv) Bun material dat (cu forme legale) unei fete când se mărită Si: zestre, (îvr) dotație (2), dotariu.

DOTĂ, dote, s. f. Bun material dat (cu forme legale) unei fete când se mărită; zestre. – Din fr. dot, lat. dos, dotis.

DOTĂ, dote, s. f. Avere (constînd în bani sau proprietăți) pe care femeia o aduce în căsnicie cu forme legale. V. zestre.

DOTĂ s.f. Bunurile aduse de o femeie în căsătorie; zestrea unei femei. [< fr. dot].

DOTĂ s. f. bunurile aduse de o femeie în căsătorie; zestrea unei fete de măritat. (< fr. dot)

DOTĂ ~e f. Avere sau sumă de bani care se dă unei fete când se mărită; zestre. /<fr. dot, lat. dos, dotis

dotă f. Jur. zestre.

* dótă f., pl. e (lat. dos, dotis, de unde și fr. dot). Zestre.

dotă (înv.) s. f., g.-d. art. dotei; pl. dote

dotă s. f., g.-d. art. dotei; pl. dote

dotă s. f., g.-d. art. dotei; pl. dote

DOTĂ s. v. zestre.

DOTĂ s. (JUR.) dotație, zestre, (pop.) parte, (latinism înv.) profecticie. (~ unei fete de măritat.)