O definiție pentru doplecare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
dopleca vtr [At: DLR ms / Pzi: doplec / E: do1 + (în)dupleca] (Reg) A îndupleca.
Intrare: doplecare
doplecare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |