opțiuni
  • info

8 definiții pentru donicioară

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DONICIOARĂ, donicioare, s. f. Diminutiv al lui doniță. – Doniță + suf. -ioară.

DONICIOARĂ, donicioare, s. f. Diminutiv al lui doniță. – Doniță + suf. -ioară.

donicioară sf [At: EMINESCU, L. P. 121 / Pl: ~re / E: doniță + -ioară] 1-2 (Șhp) Doniță (mică). 3 Conținutul unei donicioare.

DONICIOARĂ, donicioare, s. f. Diminutiv al lui doniță. Se apucase într-o zi să facă linguri și albii de lemn și donicioare, cu crestături frumoase. PAS, Z. I 159. Obuzele înseși, pe cari le știm cît niște donicioare, vin izbind de-a dreptul înspre noi. CAMIL PETRESCU, U. N. 363. Domnișoarele... suflau de moarte... atîrnînd de brațul «cavalerului» ca donicioare de urechile cobilițelor oltenești. ARDELEANU, D. 159. [Cerboaicele] așteaptă răbdătoare Mîni frumoase de fecioare De le mulg în donicioare. EMINESCU, L. P. 121.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

donicioară (desp. -cioa-) s. f., g.-d. art. donicioarei; pl. donicioare

donicioară s. f., g.-d. art. donicioarei; pl. donicioare

donicioară s. f., g.-d. art. donicioarei; pl. donicioare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DONICIOARĂ s. cofiță, (reg.) cofăiel, cofăieș. (O ~ cu apă.)

DONICIOARĂ s. cofiță, (reg.) cofăiel, cofăieș. (O ~ cu apă.)

Intrare: donicioară
donicioară substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • donicioară
  • donicioara
plural
  • donicioare
  • donicioarele
genitiv-dativ singular
  • donicioare
  • donicioarei
plural
  • donicioare
  • donicioarelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

donicioară, donicioaresubstantiv feminin

  • 1. Diminutiv al lui doniță. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: cofiță cofăieș
    • format_quote Se apucase într-o zi să facă linguri și albii de lemn și donicioare, cu crestături frumoase. PAS, Z. I 159. DLRLC
    • format_quote Obuzele înseși, pe cari le știm cît niște donicioare, vin izbind de-a dreptul înspre noi. CAMIL PETRESCU, U. N. 363. DLRLC
    • format_quote Domnișoarele... suflau de moarte... atîrnînd de brațul «cavalerului» ca donicioare de urechile cobilițelor oltenești. ARDELEANU, D. 159. DLRLC
    • format_quote [Cerboaicele] așteaptă răbdătoare Mîni frumoase de fecioare De le mulg în donicioare. EMINESCU, L. P. 121. DLRLC
etimologie:
  • Doniță + sufix -ioară. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.