15 definiții pentru dondăni

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DONDĂNI, dondănesc, vb. IV. (Pop.) 1. Intranz. și tranz. A bombăni, a mormăi, a bodogăni. ♦ A spune vorbe fără legătură. ♦ Tranz. (Rar) A bate pe cineva la cap, a-l pisa. 2. Tranz. A flecări, a îndruga. [Var.: dondăi vb. IV] – Formație onomatopeică.

DONDĂNI, dondănesc, vb. IV. (Pop.) 1. Intranz. și tranz. A bombăni, a mormăi, a bodogăni. ♦ A spune vorbe fără legătură. ♦ Tranz. (Rar) A bate pe cineva la cap, a-l pisa. 2. Tranz. A flecări, a îndruga. [Var.: dondăi vb. IV] – Formație onomatopeică.

dondăni vit [At: CREANGĂ, GL. / V: i, dăn~, dron~ / Pzi: ~nesc, 3 ~ne / E: fo, cf donda] 1-2 (Mol) A vorbi încet. 3-4 (Mol) A mormăi (de ciudă). 5-6 (Mol) A murmura. 7-8 (Mol) A flecări. 9-10 (Fșa) A fredona. 11-12 (Înv) A ocărî. 13-14 (Înv) A bate la cap.

DONDĂNI, dondănesc, vb. IV. 1. Intranz. A vorbi singur, încet și nedeslușit, (mai ales pentru a-și arăta o nemulțumire); a bombăni, a bodogăni, a mormăi. Și tot așa dondănind el din gură, iaca se trezește dinaintea lui c-un drac, ce ieșise din iaz. CREANGĂ, P. 48. ◊ Tranz. Omul cu planete sosește tîrziu, legănîndu-se. S-a oprit la cîrciumă, e vesel, dondăne ceva fără șir. C. PETRESCU, Î. II 122. ♦ A spune vorbe fără legătură; a învăța pe de rost o lecție, repetînd-o de obicei cu voce scăzută și fără a înțelege, a memoriza mecanic. Unii dondăneau ca nebunii, pînă-i apuca amețeală. CREANGĂ, A. 84. ♦ Tranz. (Rar, determinat prin «la cap») A bate pe cineva la cap, a-l bodogăni, a-l pisa. Duminica trecută am fost eu să-l văd pe buniculțipa la el bunica... ÎI dondănea la cap. STANCU, D. 251. 2. Tranz. A spune vorbe de clacă, a îndruga verzi și uscate; a flecări, a palavragi. În sfîrșit, ce-or fi mai dondănit ei și cît or mai fi dondănit, că numai iată se face ziuă! CREANGĂ, P. 255. Odată mergeau pe drum patru oameni. Cum dondăneau ei ba unele, ba altele, iată zăresc venind spre ei o comoară. ȘEZ. XVII 226. 3. Tranz. (Neobișnuit) A cînta încetișor, în surdină; a fredona. Cei doi cai de la căruță pășteau liniștiți troscotul șanțului, în timp ce căruțașul, dondănind un cîntec, îi ștergea de sudoare cu un șomoiog de paie. CAMILAR, N. I 435. ◊ Intranz. Viu între acoperișuri era doar glasul moșului Chiril, care sfîrșise treaba și se așezase la poarta așezărilor popești, dondănind din fluier și din cuvînt. CAMILAR, N. I 331. – Prez. ind. și: pers. 3 sg. dondăne. – Variantă: dondăi (CREANGĂ, P. 59) vb. IV.

A DONDĂNI ~esc pop. 1. intranz. 1) A vorbi încet și nedeslușit în semn de nemulțumire; a bombăni; a bodogăni; a mormăi. 2) A vorbi mult și fără rost; a pălăvrăgi; a flecări; a trăncăni. 2. tranz. (persoane) A deranja întruna repetând insistent același lucru; a necăji; a plictisi; a pisa. /Onomat.

dondănì v. Mold. a mormăi: tot așa dondăni el din gură CR. [Onomatopee: don! don! exprimând sunetul clopotelor (cf. dăndănì)].

DONDĂI vb. IV v. dondăni.

dondăneálă, -nésc V. bombăn-.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dondăni (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dondănesc, 3 sg. dondănește, imperf. 1 dondăneam; conj. prez. 1 sg. să dondănesc, 3 să dondănească

dondăni (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dondănesc, imperf. 3 sg. dondănea; conj. prez. 3 dondănească

dondăni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dondănesc, imperf. 3 sg. dondănea; conj. prez. 3 sg. și pl. dondănească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DONDĂNI vb. v. bălmăji, bâigui, bârâi, bodogăni, bolborosi, bombăni, boscorodi, cicăli, dăscăli, flecări, gângăvi, îndruga, îngăima, îngâna, mârâi, molfăi, mormăi, murmura, pălăvrăgi, plictisi, sâcâi, sporovăi, trăncăni.

dondăni vb. v. BĂLMĂJI. BÎIGUI. BÎRÎI. BODOGĂNI. BOLBOROSI. BOMBĂNI. BOSCORODI. CICĂLI. DĂSCĂLI. FLECĂRI. GÎNGĂVI. ÎNDRUGA. ÎNGĂIMA. ÎNGÎNA. MÎRÎI. MOLFĂI. MORMĂI. MURMURA. PĂLĂVRĂGI. PLICTISI. SÎCÎI. SPOROVĂI. TRĂNCĂNI.

Intrare: dondăni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dondăni
  • dondănire
  • dondănit
  • dondănitu‑
  • dondănind
  • dondănindu‑
singular plural
  • dondănește
  • dondăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dondănesc
(să)
  • dondănesc
  • dondăneam
  • dondănii
  • dondănisem
a II-a (tu)
  • dondănești
(să)
  • dondănești
  • dondăneai
  • dondăniși
  • dondăniseși
a III-a (el, ea)
  • dondănește
(să)
  • dondănească
  • dondănea
  • dondăni
  • dondănise
plural I (noi)
  • dondănim
(să)
  • dondănim
  • dondăneam
  • dondănirăm
  • dondăniserăm
  • dondănisem
a II-a (voi)
  • dondăniți
(să)
  • dondăniți
  • dondăneați
  • dondănirăți
  • dondăniserăți
  • dondăniseți
a III-a (ei, ele)
  • dondănesc
(să)
  • dondănească
  • dondăneau
  • dondăni
  • dondăniseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dondăi
  • dondăire
  • dondăit
  • dondăitu‑
  • dondăind
  • dondăindu‑
singular plural
  • dondăiește
  • dondăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dondăiesc
(să)
  • dondăiesc
  • dondăiam
  • dondăii
  • dondăisem
a II-a (tu)
  • dondăiești
(să)
  • dondăiești
  • dondăiai
  • dondăiși
  • dondăiseși
a III-a (el, ea)
  • dondăiește
(să)
  • dondăiască
  • dondăia
  • dondăi
  • dondăise
plural I (noi)
  • dondăim
(să)
  • dondăim
  • dondăiam
  • dondăirăm
  • dondăiserăm
  • dondăisem
a II-a (voi)
  • dondăiți
(să)
  • dondăiți
  • dondăiați
  • dondăirăți
  • dondăiserăți
  • dondăiseți
a III-a (ei, ele)
  • dondăiesc
(să)
  • dondăiască
  • dondăiau
  • dondăi
  • dondăiseră
drondăni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dondăni, dondănescverb

popular
  • 1. intranzitiv tranzitiv A vorbi singur, încet și nedeslușit, (mai ales pentru a-și arăta o nemulțumire). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Și tot așa dondănind el din gură, iaca se trezește dinaintea lui c-un drac, ce ieșise din iaz. CREANGĂ, P. 48. DLRLC
    • format_quote Omul cu planete sosește tîrziu, legănîndu-se. S-a oprit la cîrciumă, e vesel, dondăne ceva fără șir. C. PETRESCU, Î. II 122. DLRLC
    • 1.1. A spune vorbe fără legătură; a învăța pe de rost o lecție, repetând-o de obicei cu voce scăzută și fără a înțelege, a memoriza mecanic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Unii dondăneau ca nebunii, pînă-i apuca amețeală. CREANGĂ, A. 84. DLRLC
    • 1.2. tranzitiv rar A bate pe cineva la cap, a-l pisa. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: pisa
      • format_quote Duminica trecută am fost eu să-l văd pe bunicul – țipa la el bunica... ÎI dondănea la cap. STANCU, D. 251. DLRLC
  • 2. tranzitiv A spune vorbe de clacă, a îndruga verzi și uscate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote În sfîrșit, ce-or fi mai dondănit ei și cît or mai fi dondănit, că numai iată se face ziuă! CREANGĂ, P. 255. DLRLC
    • format_quote Odată mergeau pe drum patru oameni. Cum dondăneau ei ba unele, ba altele, iată zăresc venind spre ei o comoară. ȘEZ. XVII 226. DLRLC
  • 3. tranzitiv neobișnuit A cânta încetișor, în surdină. DLRLC
    sinonime: fredona
    • format_quote Cei doi cai de la căruță pășteau liniștiți troscotul șanțului, în timp ce căruțașul, dondănind un cîntec, îi ștergea de sudoare cu un șomoiog de paie. CAMILAR, N. I 435. DLRLC
    • format_quote intranzitiv Viu între acoperișuri era doar glasul moșului Chiril, care sfîrșise treaba și se așezase la poarta așezărilor popești, dondănind din fluier și din cuvînt. CAMILAR, N. I 331. DLRLC
  • comentariu Prezent indicativ și: persoana a 3-a sg. dondăne. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.