DOLICOCEFAL, -Ă, dolicocefali, -e, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care are craniul alungit din față către spate; (despre craniu) alungit din față către spate. [Var.: dolihocefal, -ă adj.] – Din fr. dolichocéphale.

dolicocefal, ~ă a vz dolihocefal

DOLICOCEFAL, -Ă adj. v. dolihocefal.

DOLICOCEFAL, -Ă adj., s.m. și f. v. dolihocefal.

dolicocefal a. cu craniul oval.

DOLIHOCEFAL, -Ă adj. v. dolicocefal.

dolihocefal, ~ă [At: TDRG / V: ~ico~ / E: fr dolichocéphale] 1-2 smf, a (Persoană) care are craniul alungit anteroposterior. 3-4 sm, a (Craniu) alungit anteroposterior.

DOLIHOCEFAL, -Ă, dolihocefali, -e, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care are craniul alungit din față către spate; (despre craniu) alungit din față către spate. [Var.: dolicocefal, -ă adj.] – Din fr. dolichocéphale.

DOLIHOCEFAL, -Ă, dolihocefali, -e, adj. (Despre oameni, în opoziție cu brahicefal, adesea substantivat) Cu craniul alungit; al cărui craniu este mai mult lung decît lat.

DOLIHOCEFAL, -Ă adj., s.m. și f. (Om) cu craniul lunguieț, (mult) alungit. [Var. dolicocefal, -ă adj., s.m.f. / < fr. dolichocéphale, cf. gr. dolichos – alungit, kephale – cap].

DOLIHOCEFAL, -Ă adj., s. m. f. (om) cu craniul lung și îngust. (< fr. dolichocéphale)

DOLIHOCEFAL ~ă (~i, ~e) 1) (despre craniu) Care este alungit din față către spate. 2) (despre persoane) Care are craniul cu această formă. /<fr. dolicocéphale

* dolihocéfal și -ál, -ă adj. (vgr. dolihós, lung și -cefal ca în a-cefal). Anat. Care are craniu pe un sfert maĭ lung (de la frunte la de cît lat (de la o tîmplă la alta). V. brachicefal.

dolicocefal adj. m., s. m., pl. dolicocefali; adj. f., s. f. dolicocefală, pl. dolicocefale

!dolicocefal adj. m., pl. dolicocefali; f. dolicocefală, pl. dolicocefale

dolicocefal, -lă.

dolihocefal adj. m., pl. dolihocefali; f. sg. dolihocefală, pl. dolihocefale

dolihocefal

DOLIHO- (DOLICO-) „alungire, lung, alungit, dilatat”. ◊ gr. dolikhos „prelung, alungit” > fr. dolicho-, germ. id., engl. id., it. dolico- > rom. doliho- și dolico-. □ ~blast (v. -blast), s. n., ramură alungită, purtătoare de frunze și flori; ~carp (v. -carp), s. n., fruct alungit; ~cefal (v. -cefal), adj., s. m. și f., (persoană) care are cutia craniană alungită din față către spate; ~cefalie (v. -cefalie), s. f., malformație a craniului caracterizată prin alungirea diametrului său anteroposterior; ~cnemie (v. -cnemie), s. f., malformație constînd în alungirea osului tibial; ~colie (v. -colie₂), s. f., malformație care constă în alungirea anormală a colonului; ~cran (v. -cran), adj., (despre un craniu) care are indicele de lățime și înălțime cuprins între 70 și 74,9; ~leptocefal (v. lepto-, v. -cefal), adj., s. m. și f., (persoană) a cărei cutie craniană este lungă, înaltă și îngustă; ~megalie (v. -megalie), s. f., alungire și dilatare a unei părți aparținînd tubului digestiv; ~morf (v. -morf), adj., (despre un tip uman) cu trăsături alungite; ~nemă (v. -nemă), s. f., stadiu din profaza metotică, caracterizat prin alungirea filamentelor cromatice; ~pod (v. -pod), adj., s. n., 1. adj., Cu picioare alungite. 2. s. n., Lăcustă subțire din regiunile mediteraneene, avînd apendicele foarte alungit; ~sigmoid (v. sigmo-, v. -id), s. n., malformație caracterizată prin alungirea excesivă a segmentului sigmoid al colonului; ~stenomelie (v. steno-, v. -melie), s. f., arahnodactilie*; ~stil (v. -stil), adj., la care stilul este mai lung decît staminele; ~tipic (v. -tipic), adj., de formă alungită.

DOLIHOCEFÁL, -Ă (DOLICOCEFÁL, -Ă) (< fr.; {s} gr. dolikhos „alungit” + kephale „cap”) adj., subst. (ANTROP.) 1. Adj., s. m. (Craniu) caracterizat prin alungire anteroposterioară (indice cefalic: 75-81). Se întâlnește la nordici, la unele populații mediteraneene și la unele grupe de negri. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care are craniu d. (1).