3 definiții pentru doinit (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

doinit1 sn [At: SĂM. I, 253 / Pl: (rar) ~uri / E: doini] Doinire (1).[1] modificată

  1. În original, cuv. fără acc. — LauraGellner

Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DOINÍT s. doinire, (pop.) trăgănare.

DOINIT s. doinire, (pop.) trăgănare.

Intrare: doinit (s.n.)
doinit2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • doinit
  • doinitul
  • doinitu‑
plural
  • doinituri
  • doiniturile
genitiv-dativ singular
  • doinit
  • doinitului
plural
  • doinituri
  • doiniturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

doinit (s.n.)

etimologie: