13 definiții pentru dogoreală

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DOGOREÁLĂ s. f. Faptul de a dogori; dogoare. – Dogori + suf. -eală.

DOGOREÁLĂ s. f. Faptul de a dogori; dogoare. – Dogori + suf. -eală.

dogoreálă sf [At: (ante 1600) CUV. D. BĂTR. II, 150/1 / V: (înv) dug~ / Pl: ~eli / E: dogori + -eală] 1-3 Dogoare (1-3).

DOGOREÁLĂ s. f. Faptul de a dogori; dogoare. V. arșiță. De sus, din cerul de o ștearsă albăstrime, în loc să cadă ploaia răcoritoare, se revărsaseră, ca din butii fără fund, arșiță, dogoreală. CĂLUGĂRU, O. P. 33. Sub dogoreala unui soare orbitor de lumină, se prăjește, întins a lene, de-a lungul Dunării albastre, orășelul X. BRĂESCU, V. A. 9.

dogoreálă f., pl. elĭ. Dogoare, acțiunea de a dogori.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dogorea s. f., g.-d. art. dogorelii

dogorea s. f., g.-d. art. dogorelii

dogoreálă s. f., g.-d. art. dogorélii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DOGOREÁLĂ s. 1. v. caniculă. 2. v. dogoare.

DOGOREA s. 1. arșiță, caniculă, călduri (pl.), dogoare, fierbințeală, năbușeală, năduf, nădușeală, pîrjol, pojar, toropeală, zăduf, zăpușeală, (livr.) torpoare, (pop.) arsură, vipie, (reg.) buhoare, cocăt, crăpăt, năplăială, pîclă, prepăt, prigoare, puhăială, zăpuc, (prin Ban.) arsoare, (Ban. și Transilv.) friptoare, (prin Olt.) japsă, (Ban.) pripeală, (înv.) ars, pripec, (fig.) cuptor, jar. (~ zilelor de vară.) 2. arșiță, dogoare, fierbințeală, pară, văpaie. (~ focului.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a fi în dogoreală expr. (intl.) a fi căutat de poliție.

Intrare: dogoreală
substantiv feminin (F54)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dogorea
  • dogoreala
plural
genitiv-dativ singular
  • dogoreli
  • dogorelii
plural
vocativ singular
plural
dugoreală
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dogoreasubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a dogori. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote De sus, din cerul de o ștearsă albăstrime, în loc să cadă ploaia răcoritoare, se revărsaseră, ca din butii fără fund, arșiță, dogoreală. CĂLUGĂRU, O. P. 33. DLRLC
    • format_quote Sub dogoreala unui soare orbitor de lumină, se prăjește, întins a lene, de-a lungul Dunării albastre, orășelul X. BRĂESCU, V. A. 9. DLRLC
etimologie:
  • Dogori + sufix -eală. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.