13 definiții pentru dogmatic (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DOGMÁTIC, -Ă, dogmatici, -ce, adj., s. f., s. m. 1. Adj. Care ține de dogme, privitor la dogme; care se sprijină pe dogme. 2. S. f. Parte a teologiei care cuprinde expunerea sistematică a adevărurilor revelate ce se referă la Dumnezeu și la acțiunea sa; tratat asupra dogmelor religioase. 3. S. m. și f. Adept al dogmatismului; dogmatist. – Din fr. dogmatique, lat. dogmaticus. corectată

dogmátic, ~ă [At: LB / Pl: ~ici, ~ice / E: fr dogmatique, lat dogmaticus] 1 a Care ține de dogme (1-2). 2 a Referitor la dogme (1-2). 3 a Care se sprijină pe dogme (1-2). 4 a (Pex) Care respinge principiul verificării critice și al gândirii creatoare, absolutizând o opinie, o teză. 5 sf Parte a teologiei care expune sistematic dogmele (1) unei religii. 6 sf Materie de studiu având drept obiect dogmatica (5). 7 sf Tratat asupra dogmelor (1) religioase. 8-9 smf, a (Persoană) care se comportă conform dogmelor (1). 10 smf Persoană care susține și aplică dogmatismul Si: dogmatist. 11 a (D. acțiunile oamenilor) Care se desfășoară conform dogmelor.

DOGMÁTIC, -Ă, dogmatici, -ce, adj., subst. 1. Adj. Care ține de dogme, privitor la dogme; care se sprijină pe dogme. 2. S. f. Parte a teologiei care cuprinde expunerea sistematică a dogmelor unei religii; tratat asupra dogmelor religioase. 3. S. m. și f. Persoană care susține și aplică dogmatismul; dogmatist. – Din fr. dogmatique, lat. dogmaticus.

DOGMÁTIC, -Ă, dogmatici, -e, adj. 1. Care se referă la dogmele unei religii, care se sprijină pe aceste dogme, care are caracter de dogmă (1). Învățătură dogmatică. 2. Care respinge principiul verificării critice, considerînd că o opinie, o teză etc. au valoare necontestată în orice condiții și în orice împrejurări. Metodă dogmatică. Atitudine dogmatică.Există un marxism dogmatic și un marxism creator. Eu mă situez pe platforma marxismului creator. STALIN, O. III 199.

DOGMÁTIC, -Ă adj. 1. Referitor la dogmele unei religii, (cu caracter) de dogmă. 2. Care respectă cu strictețe dogmele. ♦ Mărginit, închistat în dogme. ♦ Necreator. // s.m. și f. Dogmatist. [< lat. dogmaticus, fr. dogmatique].

DOGMÁTIC, -Ă I. adj. 1. referitor la dogme; cu caracter de dogmă. 2. care respectă cu strictețe dogmele, respingând principiul verificării critice al gândirii creatoare. ◊ mărginit, închistat în dogme. II. s. f. parte a teologiei cuprinzând expunerea sistematică a dogmelor unei religii; tratat despre dogme. III. s. m. f. dogmatist. (< fr. dogmatique, lat. dogmaticus)

DOGMÁTIC1 ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de dogme; propriu dogmelor. Teologie ~că. Raționament ~. 2) Care respectă fară discernământ dogmele; cu atitudine lipsită de discernământ față de dogme. /<fr. dogmatique, lat. dogmaticus

dogmatic a. 1. relativ la dogme: teologie dogmatică; 2. fig. deciziv: ton dogmatic.

* dogmátic, -ă adj. (vg.r dogmatikós). Relativ la dogme: teologie dogmatică. Care admite în filosofie adevărurĭ sigure: dogmaticiĭ se opun scepticilor. Fig. Sentențios: ton dogmatic. Știința tuturor dogmelor uneĭ religiunĭ. Adv. În mod dogmatic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dogmátic adj. m., s. m., pl. dogmátici; adj. f., (persoană) s. f. dogmátică, pl. dogmátice

dogmátic adj. m., s. m., pl. dogmátici; (persoană) f. sg. dogmátică, pl. dogmátice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DOGMÁTIC adj., s. 1. adj. mecanic, rigid, schematic, simplist. (Atitudine ~; o interpretare ~.) 2. s. dogmatist. (~ul este adept al dogmatismului.)

Intrare: dogmatic (adj.)
dogmatic1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dogmatic
  • dogmaticul
  • dogmaticu‑
  • dogmatică
  • dogmatica
plural
  • dogmatici
  • dogmaticii
  • dogmatice
  • dogmaticele
genitiv-dativ singular
  • dogmatic
  • dogmaticului
  • dogmatice
  • dogmaticei
plural
  • dogmatici
  • dogmaticilor
  • dogmatice
  • dogmaticelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dogmatic (adj.)

  • 1. Care ține de dogme, privitor la dogme; care se sprijină pe dogme.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN antonime: adogmatic, -ă un exemplu
    exemple
    • Învățătură dogmatică.
      surse: DLRLC
  • 2. Care respectă cu strictețe dogmele.
    surse: DN
    • 2.1. Mărginit, închistat în dogme.
      surse: DN
    • 2.2. Necreator.
      surse: DN
  • 3. Care respinge principiul verificării critice, considerând că o opinie, o teză etc. au valoare necontestată în orice condiții și în orice împrejurări.
    surse: DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Metodă dogmatică. Atitudine dogmatică.
      surse: DLRLC
    • Există un marxism dogmatic și un marxism creator. Eu mă situez pe platforma marxismului creator. STALIN, O. III 199.
      surse: DLRLC

etimologie: