9 definiții pentru dizenteric (s.m.)

dizentéric, ~ă [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~ici, ~ice / E: fr dysentérique, lat dysentericus] (Med) 1 a Privitor la dizenterie. 2 a De dizenterie. 3-4 smf, a (Persoană) care este bolnavă de dizenterie.

DIZENTÉRIC, -Ă, dizenterici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. De dizenterie, privitor la dizenterie. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care este bolnavă de dizenterie. – Din fr. dysentérique, lat. dysentericus.

DIZENTÉRIC, -Ă, dizenterici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. De dizenterie, privitor la dizenterie. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care este bolnavă de dizenterie. – Din fr. dysentérique, lat. dysentericus.

DIZENTÉRIC, -Ă, dizenterici, -e, adj. De dizenterie, privitor la dizenterie. Simptome dizenterice. ♦ (Substantivat) Persoană bolnavă de dizenterie.

!dizentéric (di-zen-/diz-en-) adj. m., s. m., pl. dizentérici; adj. f., s. f. dizentérică, pl. dizentérice

dizentéric adj. m., s. m. (sil. mf. diz-), pl. dizentérici; f. sg. dizentérică, pl. dizentérice

DIZENTÉRIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de dizenterie. [< fr. dysentérique].

DIZENTÉRIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de dizenterie. (< fr. dysentérique, lat. dysentericus)

DIZENTÉRIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de dizenterie; propriu dizenteriei. Acces ~. 3) și substantival Care suferă de dizenterie; bolnav de dizenterie. Pacient ~. /<fr. dysentérique, lat. dysentericus

Intrare: dizenteric (s.m.)
dizenteric substantiv masculin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dizenteric dizentericul
plural dizenterici dizentericii
genitiv-dativ singular dizenteric dizentericului
plural dizenterici dizentericilor
vocativ singular
plural