6 definiții pentru dixtuor (pl. -oare)

dixtuór sn [At: DER / P: ~tu-or / Pl: ~oáre / E: fr dixtuor] 1 Compoziție muzicală scrisă pentru zece voci sau zece instrumente. 2 Ansamblu vocal sau instrumental care execută o asemenea lucrare.

DIXTUÓR, dixtuoruri, s. n. Lucrare muzicală compusă pentru zece voci sau zece instrumente; ansamblu vocal sau instrumental care execută o asemenea lucrare. [Pr.: -tu-or.Pl. și: dixtuoare.] – Din fr. dixtuor.

DIXTUÓR, dixtuoare, s. n. Lucrare muzicală compusă pentru zece voci sau zece instrumente; ansamblu vocal sau instrumental care execută o asemenea lucrare. [Pr.: -tu-or] – Din fr. dixtuor.

DIXTUÓR s.n. Compoziție muzicală pentru zece părți concertante. ♦ Ansamblu format din zece interpreți. [Pron. -tu-or. / < fr. dixtuor].

DIXTUÓR s. n. formație instrumentală alcătuită din zece interpreți. ◊ lucrare instrumentală de cameră pentru o asemenea formație. (< fr. dixtuor)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

dixtuor (‹ fr. dix „zece”) 1. Formație instrumentală alcătuită din 10 instrumente. 2. Lucrare instr. de cameră scrisă pentru d. (1). Componența instr. a d. variază de la o lucrare la alta. De ex.: Dixtuorul pentru instr. de suflat de Enescu este scris pentru 2 fl., 1 ob., 1 corn. engl., 2 cl., 2 fag., 2 corni. Echiv. germ.: Dezett.

Intrare: dixtuor (pl. -oare)
dixtuor (pl. -oare)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dixtuor dixtuorul
plural dixtuoare dixtuoarele
genitiv-dativ singular dixtuor dixtuorului
plural dixtuoare dixtuoarelor
vocativ singular
plural