11 definiții pentru distrugător (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DISTRUGĂTÓR, -OÁRE, distrugători, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care distruge; nimicitor, distructiv. 2. S. n. Navă de luptă de tonaj mediu și cu viteză mare, fără cuirasă, care dispune de armament de artilerie, rachete și torpile; contratorpilor. – Distruge + suf. -ător (după fr. destructeur).

DISTRUGĂTÓR, -OÁRE, distrugători, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care distruge; nimicitor, distructiv. 2. S. n. Navă de luptă de tonaj mediu și cu viteză mare, fără cuirasă, care dispune de armament de artilerie, rachete și torpile; contratorpilor. – Distruge + suf. -ător (după fr. destructeur).

distrugător, ~oare [At: ALECSANDRI, POEZII, 642 / Pl: ~i, ~oare / E: distruge + -ător] 1 a Care distruge (1) Si: (înv) distructor, distructiv, nimicitor, ruinător. 2 sn Navă de luptă de tonaj mediu și cu viteză mare, fără cuirasă, care dispune de armament de artilerie, rachete și torpile etc., folosită mai ales pentru protecția navelor mari, a convoaielor și la vânătoarea de submarine Si: contratorpilor.

DISTRUGĂTÓR2, -OÁRE, distrugători, -oare, adj. Care distruge; nimicitor. Nu sînt torente, oricît de năprasnice, prin al căror clocot păstrăvii să nu urce, țîșnind prin puhoiul apei, pe stînca de pe care ea se rostogolește, distrugătoare. BOGZA, C. O. 107.

DISTRUGĂTÓR, -OÁRE adj. Care distruge, distructiv. // s.n. Navă ușoară de luptă de mare viteză, înarmată cu tunuri, torpile etc. și folosită mai ales pentru protecția navelor mari, a convoaielor și la vânătoarea de submarine. V. contratorpilor. [< distruge + -(ă)tor, după fr. destructeur, destroyer, engl. destroy].

DISTRUGĂTÓR, -OÁRE I. adj. care distruge, nimicitor; distructiv. II. s. n. navă militară rapidă, înarmată cu tunuri, rachete și torpile, destinată lovirii torpiloarelor și submarinelor, precum și pentru protecția navelor mari, a convoaielor; contratorpilor. (după fr. destructeur, lat. destructor, /II/ engl. destroyer)

DISTRUGĂTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) și fig. Care distruge; nimicitor; zdrobitor; distructiv; devastator; dezastruos. /a distruge + suf. ~ător


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

distrugătór1 adj. m., pl. distrugătóri; f. sg. și pl. distrugătoáre

distrugătór adj. m., pl. distrugătóri; f. sg. și pl. distrugătoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DISTRUGĂTÓR adj., s. 1. adj. devastator, dezastruos, distructiv, nimicitor, pustiitor, ruinător, (rar) prăpăditor, (înv. și pop.) pierzător, (înv.) dărăpănător, pustiicios, risipitor, ruinos. (Acțiunea ~oare a ciclonului.) 2. adj. nimicitor, omorâtor, ucigător. (O substanță ~oare.) 3. adj. v. pustiitor. 4. s. (MAR.) contratorpilor.

DISTRUGĂTOR adj., s. 1. adj. devastator, dezastruos, distructiv, nimicitor, pustiitor, ruinător, (rar) prăpăditor, (înv. și pop.) pierzător, (înv.) dărăpănător, pustiicios, risipitor, ruinos. (Acțiunea ~ a vîntului.) 2. adj. nimicitor, omorîtor, ucigător. (O substanță ~.) 3. adj. mistuitor, nimicitor, pustiitor. (Un foc ~.) 4. s. (MAR.) contratorpilor.

Intrare: distrugător (adj.)
distrugător1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • distrugător
  • distrugătorul
  • distrugătoru‑
  • distrugătoare
  • distrugătoarea
plural
  • distrugători
  • distrugătorii
  • distrugătoare
  • distrugătoarele
genitiv-dativ singular
  • distrugător
  • distrugătorului
  • distrugătoare
  • distrugătoarei
plural
  • distrugători
  • distrugătorilor
  • distrugătoare
  • distrugătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

distrugător (adj.)

  • 1. Care distruge.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: distructiv nimicitor antonime: creator, -oare un exemplu
    exemple
    • Nu sînt torente, oricît de năprasnice, prin al căror clocot păstrăvii să nu urce, țîșnind prin puhoiul apei, pe stînca de pe care ea se rostogolește, distrugătoare. BOGZA, C. O. 107.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Distruge + sufix -ător
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • după limba franceză destructeur
    surse: DEX '09 DEX '98 DN