15 definiții pentru distracție

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DISTRÁCȚIE, distracții, s. f. 1. Ceea ce distrează, ceea ce produce destindere sufletească; amuzament, petrecere; agrement. 2. Lipsă de atenție, de concentrare. – Din fr. distraction, lat. distractio.

DISTRÁCȚIE, distracții, s. f. 1. Ceea ce distrează, ceea ce produce destindere sufletească; amuzament, petrecere; agrement. 2. Lipsă de atenție, de concentrare. – Din fr. distraction, lat. distractio.

distracție sf [At: ȚICHINDEAL, F. 370/1 / V: (înv) ~iune, (îvr) dișt~ / Pl: ~ii / E: fr distraction, lat distractio, -onis] 1 Mod plăcut de a petrece timpul Si: (înv) distragere (1). 2 Mijloc prin care se produce distracția (1) Si: (înv) distragere (2), (reg) distrare, (îvr) răcoreală. 3 (Înv) Distragere (4). 4 (Îvr) Uimire. 5 (Îvr) Separare a unei părți dintr-un întreg.

DISTRÁCȚIE, distracții, s. f. 1. Ceea ce distrează, ceea ce produce destindere sufletească; petrecere, amuzament. Am și eu nevoie de plimbare, de o distracție. CAMIL PETRESCU, T. II 139. Distracția sătenilor este variată. ISAC, O. 271. 2. Lipsă de atenție, neluare-aminte, neatenție. Cezar, ca deșteptat din distracție, se întoarce rppede. CAMIL PETRESCU, T. III 448. ◊ (Învechit, la pl.) Era plin de distracții, moale în mișcări, glasul întunecat și slab. RUSSO, S. 28. În cîte rînduri însă distracțiile tale Te fac să scoți cuvinte ce nu ar fi cu cale. ALEXANDRESCU, P. 92.

DISTRÁCȚIE s.f. 1. Ceea ce amuză, distrează; petrecere, amuzament. 2. Neatenție. [Gen. -iei, var. distracțiune s.f. / cf. fr. distraction, lat. distractio].

DISTRÁCȚIE s. f. 1. ceea ce distrează; petrecere, amuzament. 2. neatenție. (< fr. distraction, lat. distractio)

DISTRÁCȚIE ~i f. 1) Lipsă de atenție (obișnuită sau momentană); neatenție. 2) Petrecere plăcută a timpului (de scurtă durată); divertisment; amuzament; agrement. [Art. distracția; G.-D. distracției; Sil. -ți-e] /<fr. distraction, lat. distractio

DISTRACȚIÚNE s.f. v. distracție.

distracți(un)e f. 1. lipsă trecătoare de atențiune: are distracțiuni; 2. plăcere, petrecere de scurtă durată: a-și procura distracțiuni.

* distracțiúne f. (lat. distractío, -ónis). Neatențiune: a face o greșală din distracțiune. Plăcere, amuzament, petrecere: cititu e o distracțiune foarte plăcută. – Și -ácție.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

distracție (-ți-e) s. f., art. distracția (-ți-a), g.-d. art. distracției; pl. distracții, art. distracțiile (-ți-i-)

distrácție s. f. (sil. -ți-e), art. distrácția (sil. -ți-a), g.-d. art. distrácției; pl. distrácții, art. distrácțiile (sil. -ți-i-)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DISTRÁCȚIE s. I. 1. agrement, amuzament, divertisment, plăcere, (înv.) zefchiu. (Parc de ~ii.) 2. v. amuzament. 3. petrecere, plăcere. (Viață plină de ~ii.) II. absență, neatenție. (E de-o ~ condamnabilă.)

DISTRACȚIE s. I. 1. agrement, amuzament, divertisment, plăcere, (înv.) zefchiu. (Parc de ~ii.) 2. amuzament, joacă, (înv.) zăbavă. (Dragostea nu este o ~.) 3. petrecere, plăcere. (Viață plină de ~ii.) II. absență, neatenție. (E de-o ~ condamnabilă.)

Intrare: distracție
distracție substantiv feminin
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • distracție
  • distracția
plural
  • distracții
  • distracțiile
genitiv-dativ singular
  • distracții
  • distracției
plural
  • distracții
  • distracțiilor
vocativ singular
plural
distracțiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • distracțiune
  • distracțiunea
plural
  • distracțiuni
  • distracțiunile
genitiv-dativ singular
  • distracțiuni
  • distracțiunii
plural
  • distracțiuni
  • distracțiunilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

distracție, distracțiisubstantiv feminin

  • 1. Ceea ce distrează, ceea ce produce destindere sufletească. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Am și eu nevoie de plimbare, de o distracție. CAMIL PETRESCU, T. II 139. DLRLC
    • format_quote Distracția sătenilor este variată. ISAC, O. 271. DLRLC
  • 2. Lipsă de atenție, de concentrare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: neatenție
    • format_quote Cezar, ca deșteptat din distracție, se întoarce repede. CAMIL PETRESCU, T. III 448. DLRLC
    • format_quote învechit (la) plural Era plin de distracții, moale în mișcări, glasul întunecat și slab. RUSSO, S. 28. DLRLC
    • format_quote învechit (la) plural În cîte rînduri însă distracțiile tale Te fac să scoți cuvinte ce nu ar fi cu cale. ALEXANDRESCU, P. 92. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.