2 definiții pentru dispunătoare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
dispunător, ~oare smf, a [At: MAIORESCU, D. II, 185 / Pl: ~i, ~oare / E: dispune + -ător] 1-2 (Persoană) care dispune (2) de ceva sau de cineva.
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
dispunător adj. m., s. m., pl. dispunători; f. sg. și pl. dispunătoare
- sursa: DOR (2008)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: dispunătoare
dispunătoare substantiv feminin
| substantiv feminin (F103) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||