DISCULPARE, disculpări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a (se) disculpa; dezvinovățire. – V. disculpa.

disculpare sf [At: ARISTIA, PLUT. / V: (înv) des~ / Pl: ~pări / E: disculpa] 1 Dezvinovățire. 2 (Jur) Scoatere din cauză a unui acuzat după ce s-a dovedit nevinovăția acestuia.

DISCULPARE, disculpări, s. f. Acțiunea de a (se) disculpa; dezvinovățire. – V. disculpa.

DISCULPARE s. f. Acțiunea de a (se) disculpa, de a (se) scoate din culpă; dezvinovățire.

DISCULPARE s.f. Acțiunea de a (se) disculpa și rezultatul ei; disculpație, disculpă. [< disculpa].

desculpare sf vz disculpare

disculpare (livr.) s. f., g.-d. art. disculpării; pl. disculpări

disculpare (livr.) s. f., g.-d. art. disculpării; pl. disculpări

disculpare s. f., g.-d. art. disculpării; pl. disculpări

DISCULPARE s. v. dezvinovățire.

DISCULPARE s. dezvinovățire, justiticare, scuză, (rar) dezvinuire, scuzare. (~ cuiva care este considerat vinovat de ceva.)