2 definiții pentru dipli (vb.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dipli vt [At: DOSOFTEI, V. S., septembrie, 37v/21 / Pzi: ~lesc / E: nct] (Îvr; pbl) A răni.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

dipli (-lesc, -it), vb. – A ciurui. Origine necunoscută. Înv. (sec. XVII). Este poate în legătură cu ngr. δυπλοῦς „dublu”.

Intrare: dipli (vb.)
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dipli
  • diplire
  • diplit
  • diplitu‑
  • diplind
  • diplindu‑
singular plural
  • diplește
  • dipliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • diplesc
(să)
  • diplesc
  • dipleam
  • diplii
  • diplisem
a II-a (tu)
  • diplești
(să)
  • diplești
  • dipleai
  • dipliși
  • dipliseși
a III-a (el, ea)
  • diplește
(să)
  • diplească
  • diplea
  • dipli
  • diplise
plural I (noi)
  • diplim
(să)
  • diplim
  • dipleam
  • diplirăm
  • dipliserăm
  • diplisem
a II-a (voi)
  • dipliți
(să)
  • dipliți
  • dipleați
  • diplirăți
  • dipliserăți
  • dipliseți
a III-a (ei, ele)
  • diplesc
(să)
  • diplească
  • dipleau
  • dipli
  • dipliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)