2 definiții pentru dipli (vb.)

diplí vt [At: DOSOFTEI, V. S., septembrie, 37v/21 / Pzi: ~lésc / E: nct] (Îvr; pbl) A răni.

diplí (-lésc, -ít), vb. – A ciurui. Origine necunoscută. Înv. (sec. XVII). Este poate în legătură cu ngr. δυπλοῦς „dublu”.

Intrare: dipli (vb.)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dipli diplire diplit diplind singular plural
diplește dipliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) diplesc (să) diplesc dipleam diplii diplisem
a II-a (tu) diplești (să) diplești dipleai dipliși dipliseși
a III-a (el, ea) diplește (să) diplească diplea dipli diplise
plural I (noi) diplim (să) diplim dipleam diplirăm dipliserăm, diplisem*
a II-a (voi) dipliți (să) dipliți dipleați diplirăți dipliserăți, dipliseți*
a III-a (ei, ele) diplesc (să) diplească dipleau dipli dipliseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)