25 de definiții pentru dintâi

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DINTÂI num. (De obicei precedat de „cel”) Primul dintr-o serie de obiecte, ființe, fenomene de același fel. ♦ (Adverbial) În primul moment, (mai) întâi. ♦ (Adjectival) Primul ca importanță, ca valoare, ca rang etc. dintre mai mulți. [Var.: (reg.) dentăi num.] – De4 + întâi.

dintâi [At: TDRG / V: (reg) den~ ain / E: de- + întâi] (De obicei precedat de „cel”) 1 ain Primul dintr-o serie de lucruri, ființe, fenomene de același fel. 2 av În primul moment. 3 ain Primul ca importanță, ca valoare, ca rang etc. dintre mai mulți.

DINTÂI adj. invar. (De obicei precedat de „cel”) 1. Primul dintr-o serie de lucruri, ființe, fenomene de același fel. ♦ (Adverbial) În primul moment, (mai) întâi. 2. Primul ca importanță, ca valoare, ca rang etc. dintre mai mulți. [Var.: (reg.) dentăi adj. invar.] – De + întâi.

DINTÂI1 adj. invar. 1) Care este primul (dintr-o serie de lucruri, de ființe etc. de același fel). 2) Care este primul (ca valoare, ca importanță etc.). /de + întâi

DINTÂI2 adv. În primul moment; la început de toate; mai întâi. /de + întâi

DENTĂI adj. invar. v. dintâi.

DINTÎI adj. invar. (De obicei precedat de art. adj. «cel»; atestat și în forma regională dintăi) 1. Primul dintr-o serie de lucruri, ființe, fenomene de același fel. Întîmplarea de azi, adăogă el, e cea dintăi cumpănă din viața mea. SADOVEANU, O. VII 20. Tino a fost mirele meu dintîi. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 90. Civilizația de azi își are începutul mai înainte de cel dintîi rege egiptean. IBRĂILEANU, SP. CR. 4. ◊ (Succesiunea de lucruri, ființe etc. este posibilă, nu obligatorie) M-am speriat și am dat fuga la cel dintîi medic. C. PETRESCU, C. V. 205. ♦ (Adverbial) La început, în primul moment, întîi. Paginile care urmează am vrut, dintîi, să fie o simplă înșirare de note cronologice. CAMIL PETRESCU, T. III 487. Nevasta lui s-a deprins cu dînsul, de nu-i mai era acum așa urît ca dintăi. CREANGĂ, P. 86. 2. Primul (ca importanță) dintre mai mulți. Fiul meu nu știe nici măcar cea dintîi taină filozofească. SADOVEANU, D. P. 16. Am dat cel dintîi loc poeziei. MACEDONSKI, O. IV 26. ♦ Primul (în ce privește aptitudinile, purtarea, rangul). Băiatul nostru e printre cei dintîi. SADOVEANU, N. F. 171. – Variante: (regional) dentăi (CREANGĂ, P. 26), dintăi adj. invar.

dintâiu a. 1. întâiu: locul dintâiu; 2. în special după cel: cel dintâiu om. ║ adv. întâia oară, la început. [Contras din de întâiu].

dintîĭ (vest) și dintăĭ (est), contras din de întîĭ, de întăĭ. V. întîĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dintâi2 num. invar. (cel/cea/cei/cele ~, nevasta ~)

dintâi adj. invar. (rândul cel dintâi, chemarea dintâi).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DINTÎI adj. invar. întîi, prim. (Lucrul ~ pe care vrem să-l discutăm.)

Intrare: dintâi
dintâi numeral
invariabil (I1)
Surse flexiune: DOR
  • dintâi
dentăi numeral
invariabil (I1)
  • dentăi
dentăiși
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dentăiu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dentâiu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dintăi numeral
invariabil (I1)
  • dintăi
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dintâinumeral

  • 1. (De obicei precedat de „cel”) Primul dintr-o serie de obiecte, ființe, fenomene de același fel. DEX '09 DLRLC
    sinonime: primul
    • format_quote Întîmplarea de azi, adăogă el, e cea dintăi cumpănă din viața mea. SADOVEANU, O. VII 20. DLRLC
    • format_quote Tino a fost mirele meu dintîi. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 90. DLRLC
    • format_quote Civilizația de azi își are începutul mai înainte de cel dintîi rege egiptean. IBRĂILEANU, SP. CR. 4. DLRLC
    • format_quote M-am speriat și am dat fuga la cel dintîi medic. C. PETRESCU, C. V. 205. DLRLC
    • 1.1. (și) adverbial În primul moment, (mai) întâi. DEX '09 DLRLC
      sinonime: întâi
      • format_quote Paginile care urmează am vrut, dintîi, să fie o simplă înșirare de note cronologice. CAMIL PETRESCU, T. III 487. DLRLC
      • format_quote Nevasta lui s-a deprins cu dînsul, de nu-i mai era acum așa urît ca dintăi. CREANGĂ, P. 86. DLRLC
    • 1.2. (și) adjectival Primul ca importanță, ca valoare, ca rang etc. dintre mai mulți. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: prim
      • format_quote Fiul meu nu știe nici măcar cea dintîi taină filozofească. SADOVEANU, D. P. 16. DLRLC
      • format_quote Am dat cel dintîi loc poeziei. MACEDONSKI, O. IV 26. DLRLC
      • format_quote Băiatul nostru e printre cei dintîi. SADOVEANU, N. F. 171. DLRLC
etimologie:
  • De + întâi DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.