2 definiții pentru digoare

tigoáre f., pl. orĭ (var. din tihoare). Munt. Mold. Putoare, om foarte leneș: Auzĭ ? Tigoarea ! Slutu draculuĭ ! (CL. 1924, 194). Serbia. Slăbitură. – În Trans. (Bran) tigór (m.), om slab, slăbitură. – Și digoare (Nț.). În Rț. tihoare, duhoare, aer puturos.

Intrare: digoare
digoare
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular digoare digoarea
plural digori digorile
genitiv-dativ singular digori digorii
plural digori digorilor
vocativ singular
plural