11 definiții pentru diferențiere

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DIFERENȚIÉRE, diferențieri, s. f. Faptul de a (se) diferenția. [Pr.: -ți-e-] – V. diferenția.

DIFERENȚIÉRE, diferențieri, s. f. Faptul de a (se) diferenția. [Pr.: -ți-e-] – V. diferenția.

diferențiere sf [At: HELIADE, PARALELISM, I, 66/28 / V: (înv) ~iare, (îvr) ~rințare / P: ~ți-e~ / Pl: ~ri / E: diferenția] 1 Stabilire a diferențelor1 (5), a deosebirilor între două sau mai multe obiecte, ființe Si: deosebire, separare. 2 Proces prin care se realizează analiza însușirilor deosebite ale obiectelor în cadrul percepțiilor. 3 Apariție de funcții sau caractere noi în cursul evoluției. 4 (Mat) Operație prin care se obține diferențiala (11) unei funcții.

DIFERENȚIÉRE, diferențieri, s. f. 1. Faptul de a crea sau de a stabili o diferență (între două ori mai multe lucruri, persoane, fenomene etc.); deosebire, separare. Izbucnirea și ascuțirea crizei economice mondiale din 1929, care s-a împletit cu criza agrară, a agravat situația țărănimii, a dat o intensitate mai mare procesului de sărăcire și de diferențiere de clasă la țară și a sporit nemulțumirile adînci ale țărănimii împotriva apăsării fiscale și cămătărești. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 183. După 1867 diferențierea țăranilor se accentuează. IST. R.P.R. 436. Cu cît starea de diferențiere a dialectelor e mai avansată, cu atît e mai vizibil că ele au fond principal propriu și structură gramaticală proprie. GRAUR, F. L. 85. 2. Operație matematică prin care se obține diferențiala unei funcții. – Pronunțat: -ți-e-.

DIFERENȚIÉRE s.f. 1. Faptul de a crea o diferență; deosebire; separare. ♦ Proces prin care se realizează analiza însușirilor deosebite ale obiectelor în cadrul percepțiilor. ♦ (Fon.) Modificare a unui sunet față de altul neaccentuat. 2. Operație matematică prin care se obține diferențiala unei funcții. [< diferenția].

DIFERENȚIÉRE s. f. 1. acțiunea de a diferenția. 2. proces prin care se realizează analiza însușirilor deosebite ale obiectelor în cadrul percepțiilor. ◊ (fon.) modificare sau dispariție a unui sunet într-un cuvânt sub influența unui alt sunet, identic sau asemănător, din același cuvânt. (< diferenția)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

diferențiere (desp. -ți-e-) s. f., g.-d. art. diferențierii; pl. diferențieri

diferențiere (-ți-e-) s. f., g.-d. art. diferențierii; pl. diferențieri

diferențiére s. f. (sil. -ți-e-), g.-d. art. diferențiérii; pl. diferențiéri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DIFERENȚIERE s. deosebire, diferență, discriminare, distincție, (rar) distingere. (Să facem următoarea ~...)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

DIFERENȚIÉRE s. f. (< diferențiá < fr. différencier): 1. delimitare a caracterelor specifice ale categoriilor lingvistice cu ajutorul exercițiilor, în vederea evitării confuziilor dintre ele. Termen folosit în sintagma exercițiu de diferențiere (v. exercíțiu). 2. modificare sau dispariție a unei consoane într-un cuvânt sub influența unui alt sunet (identic sau asemănător) din același cuvânt (v. disimilare în contact).

Intrare: diferențiere
diferențiere substantiv feminin
  • silabație: -ți-e-re info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • diferențiere
  • diferențierea
plural
  • diferențieri
  • diferențierile
genitiv-dativ singular
  • diferențieri
  • diferențierii
plural
  • diferențieri
  • diferențierilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

diferențiere, diferențierisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a (se) diferenția. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Izbucnirea și ascuțirea crizei economice mondiale din 1929, care s-a împletit cu criza agrară, a agravat situația țărănimii, a dat o intensitate mai mare procesului de sărăcire și de diferențiere de clasă la țară și a sporit nemulțumirile adînci ale țărănimii împotriva apăsării fiscale și cămătărești. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 183. DLRLC
    • format_quote După 1867 diferențierea țăranilor se accentuează. IST. R.P.R. 436. DLRLC
    • format_quote Cu cît starea de diferențiere a dialectelor e mai avansată, cu atît e mai vizibil că ele au fond principal propriu și structură gramaticală proprie. GRAUR, F. L. 85. DLRLC
    • 1.1. Proces prin care se realizează analiza însușirilor deosebite ale obiectelor în cadrul percepțiilor. DN
    • 1.2. fonetică; fonologie Modificare a unui sunet față de altul neaccentuat. DN
  • 2. Operație matematică prin care se obține diferențiala unei funcții. DLRLC DN
etimologie:
  • vezi diferenția DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.