24 de definiții pentru dieceză / dioceză

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DIECÉZĂ, dieceze, s. f. (Bis.) Eparhie. [Pr.: di-e-.Var.: diocéză s. f.] – Din fr. diocèse, lat. dioecesis.

DIECÉZĂ, dieceze, s. f. (Bis.) Eparhie. [Pr.: di-e-.Var.: diocéză s. f.] – Din fr. diocèse, lat. dioecesis.

diece sf [At: SUCIU, S. 10/10 / V: dioc~, (îvr) ~ețez sn, ~ețe / P: di-e~ / Pl: ~e / E: fr diocèse, ger Diözese, lat diocesia] Unitate ecleziastică condusă de un episcop sau de un arhiepiscop Si: eparhie.

DIECÉZĂ, dieceze, s. f. (Transilv. și Bucov.) Eparhie. Dieceza Oradea. – Pronunțat: di-e-. – Variantă: diocéză s. f.

DIECÉZĂ s.f. v. dioceză [în DN].

DIECÉZĂ s. f. dioceză (2). (după fr. diocèse)

DIECÉZĂ ~e f. Unitate administrativă bisericească, condusă de un episcop; episcopie. [Sil. di-e-] /<fr. diocese, lat. dioecesis

* diecéză f., pl. e (lat. dioecésis, d. vgr. dioikesis, care vine d. dioikéo, guvernez; oîkos, locuință. V. dichisesc, paroh, vecin). Fiecare din cele paĭ-spre-zece provinciĭ ale imperiuluĭ roman în sec. IV după Hr. Azĭ, eparhie. – Și diocéză (fr. diocèse, it. diócesi, mlat. diocésis).

DIOCÉZĂ s. f. v. dieceză.

DIOCÉZĂ s.f. 1. Fiecare dintre cele 14 provincii ale Imperiului roman (din sec. IV). 2. Regiune de sub jurisdicția unui episcop sau a unui arhiepiscop catolic. [Var. dieceză s.f. / < fr. diocèse, cf. lat. dioecesis, gr. dioikesis – conducere].

DIOCÉZĂ s. f. 1. fiecare dintre cele 14 provincii ale Imperiului Roman (din sec. IV), create de Dioclețian. 2. circumscripție ecleziastică condusă de un (arhi)episcop; dieceză, eparhie. (< fr. diocèse, lat. diocesis, gr. dioikesis)

DIOCÉZĂ ~e f. 1) Fiecare din diviziunile administrative ale Imperiului Roman târziu. 2) v. DIECEZĂ. [Sil. di-o-] /<fr. diocese, lat. dioecesis

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!diece (eparhie catolică) (desp. di-e-) s. f., g.-d. art. diecezei; pl. dieceze

!dieceză/dioce (di-e-/di-o-) s. f., g.-d. art. diecezei/diocezei; pl. dieceze/dioceze

diecéză s. f. (sil. di-e-), g.-d. art. diecézei; pl. diecéze

!dioce (unitate teritorială romană; eparhie în unele Biserici) (desp. di-o) s. f., g.-d. art. diocezei; pl. dioceze

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DIECE s. (BIS.) eparhie, episcopat, episcopie, (înv.) vlădicie.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

diecéză, dieceze s. f. 1. Circumscripție administrativă în Imperiul roman, care grupa mai multe provincii. 2. (Bis.) Teritoriu supus jurisdicției unei episcop sau arhiepiscop catolic. 3. Eparhie ortodoxă. [Var.: diocéză s. f.] – Din fr. diocèse, lat. diocesis.

DIOCÉZĂ (< fr.). s. f. 1. Diviziune teritorial-administrativă a Imp. Roman târziu, creată printr-o reformă inițiată de împăratul Dioclețian. Au fost înființate 12 d. împărțite la rândul lor în peste 100 de provincii, conduse fiecare de un magistrat cu atribuții administrative și militare, numit vicarius. 2. (Începând din Ev. med. în Europa Apuseană) Circumscripție ecleziastică condusă de un episcop sau arhiepiscop; dieceză, eparhie.

Intrare: dieceză / dioceză
  • silabație: di-e- info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • diece
  • dieceza
plural
  • dieceze
  • diecezele
genitiv-dativ singular
  • dieceze
  • diecezei
plural
  • dieceze
  • diecezelor
vocativ singular
plural
  • silabație: di-o- info
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dioce
  • dioceza
plural
  • dioceze
  • diocezele
genitiv-dativ singular
  • dioceze
  • diocezei
plural
  • dioceze
  • diocezelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

diece, dieceze / dioce, diocezesubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.