10 definiții pentru diaree (pl. -ee)

diarée sf [At: MEȘT. DOFT. I, 143r/36 / V: (înv) ~reá, ~róe, (pop) ~ríe / A și: (rar) diáree / Pl: ~rée, (pop) ~rii / G-D și: ~reli / E: fr diarrhée] 1 Stare patologică manifestată prin eliminarea frecventă de materii fecale moi sau lichide Si: (pop) cufureală, pântecărie, pârțuică (reg) scurgere, (îvr) treapăd, (înv) urdinare, vintre. 2 (Îs) ~ea albă a puilor Boală contagioasă care atinge puii de găină în primele 14 zile după eclozare.

DIARÉE s. f. Stare patologică manifestată prin eliminarea frecventă de materii fecale moi sau lichide. [Pr.: di-a-] – Din fr. diarrhée, lat. diarrhoea.

DIARÉE s. f. Boală constînd în eliminarea frecventă a materiilor fecale, de consistență apoasă sau moale. – Pronunțat: di-a-.

diarée (di-a-) s. f., art. diaréea, g.-d. diaréi, art. diaréii; pl. diaréi

DIARÉE s. (MED.) (pop.) cufureală, lamoste, pântecare, pântecăraie, pârțuică, treapăd, trepădare, urdinare, vintre, (înv. și reg.) scursoare, (înv.) scursură, (eufemistic) deranjament.

DIARÉE s.f. Boală care constă în evacuarea deasă a materiilor fecale de consistență apoasă sau moale. [Pron. -re-e, pl. invar. / < fr. diarrhée, cf. gr. diarrhoia < dia – prin, rhein – a curge].

DIARÉE s. f. boală constând în evacuarea frecventă a materiilor fecale de consistență lichidă. (< fr. diarhée)

DIARÉE f. Stare patologică manifestată prin eliminarea frecventă de materii fecale cu consistență moale sau apoasă. [Art. diareea; G.-D. diareei; Sil. di-a-re-e] /<fr. diarrhée, lat. diarrhoea

diaree f. scurgerea pântecelui, urdinare.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DIARÉE s. (MED.) (pop.) cufureálă, lámoste, pîntecáre, pîntecăráie, pîrțúică, treápăd, trepădáre, urdináre, víntre, (înv. și reg.) scursoáre, (înv.) scursúră, (fam.) deranjamént.

Intrare: diaree (pl. -ee)
diaree (pl. -ee)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular diaree diareea
plural diaree diareele
genitiv-dativ singular diaree diareei
plural diaree diareelor
vocativ singular
plural