8 definiții pentru dezbătut


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEZBÁTE1, dezbát, vb. III. Tranz. A discuta pe larg și adesea în contradictoriu o chestiune, o problemă etc. cu una sau mai multe persoane; a supune ceva discuției. ♦ A examina o cauză, un proces (cu participarea ambelor părți). – Dez- + bate (după fr. débattre).

DEZBÁTE2, dezbát, vb. III. Tranz. (Pop.) 1. A desface ceva care fusese bătut, fixat, prins în cuie; a desprinde ceva de unde fusese bătut, înțepenit (în cuie). 2. A afâna un pământ bătut, uscat, întărit. – Dez- + bate.

DEZBÁTE vb. III. tr. 1. A discuta, a supune unei largi discuții (o hotărâre, o chestiune, un proiect de lege etc.) 2. (Jur.) A ține dezbaterile, a judeca în fond (un proces). [P.i. dezbát. / < fr. débattre, după bate].

A DEZBÁTE1 dezbát tranz. (obiecte fixate) A desprinde din cuie. /dez- + a bate

A DEZBÁTE2 dezbát tranz. 1) (probleme, chestiuni) A supune unei discuții ample; a discuta pe larg. 2) (cazuri, procese) A examina într-o instanță judecătorească. /dez- + a bate


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dezbáte (a discuta, a desface, a desprinde) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezbát, 1 pl. dezbátem; conj. prez. 3 sg. și pl. dezbátă; imper. (neg.) 2 sg. (nu ) dezbáte, 2 pl. (nu) dezbáteți


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEZBÁTE vb. 1. a discuta, a trata, (înv.) a tratarisi. (Ce subiect a ~.) 2. v. chibzui.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

dezbáte, dezbát, vb. III refl. (înv.) a se lepăda (de cineva), a se desolidariza; a renunța.

Intrare: dezbătut
dezbătut participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezbătut
  • dezbătutul
  • dezbătutu‑
  • dezbătu
  • dezbătuta
plural
  • dezbătuți
  • dezbătuții
  • dezbătute
  • dezbătutele
genitiv-dativ singular
  • dezbătut
  • dezbătutului
  • dezbătute
  • dezbătutei
plural
  • dezbătuți
  • dezbătuților
  • dezbătute
  • dezbătutelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dezbate (discuta)

  • 1. A discuta pe larg și adesea în contradictoriu o chestiune, o problemă etc. cu una sau mai multe persoane; a supune ceva discuției.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: discuta 4 exemple
    exemple
    • Forța partidului clasei muncitoare stă tocmai în faptul că el dezbate în fața maselor toate planurile sale, că ține seama în mod permanent de părerile oamenilor muncii, că arată cu curaj maselor lipsurile și greutățile atunci cînd acestea se manifestă. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 353, 3/5.
      surse: DLRLC
    • absolut Dacă nu știți ce e [iubirea], puteți, cu noțiunile d-voastră cumpărate și vîndute cu toptanul... să dezbateți toată viața, că tot nu ajungeți la nimic. CAMIL PETRESCU, U. N. 15.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv Asemenea cestiuni nu se dezbat cu pușca în mînă. ODOBESCU, S. III 95.
      surse: DLRLC
    • intranzitiv M-am gîndit să-ți propun, și sper că ai să primești, să-ți dai osteneală să vii pe o zi, două la Berlin, unde să dezbatem îndelete împreună asupra unei afaceri, destul de serioase. CARAGIALE, O. VII 271.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A examina o cauză, un proces (cu participarea ambelor părți).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: judeca

etimologie: