18 definiții pentru detențiune detenție

detențiúne sf [At: GHICA, S. 116 / V: ~ie / P: ~ți-u~ / Pl: ~ni / E: fr détention] 1 Reținere a cuiva în stare de arest pentru cercetări. 2 (Pex) Închisoare. 3 Pedeapsă penală care privează pe cineva de libertate pentru o perioadă dată. 4 (Rar) Posedare a unui lucru. 5 (Spc) Deținere a unui bun fară a fi proprietarul lui.

DETÉNȚIE, detenții, s. f. (Jur.) 1. Reținere a cuiva în stare de arest, pentru cercetări. 2. Pedeapsă penală care privează pe cineva de libertate pentru o perioadă dată. 3. (Rar) Posedare, păstrare a unui bun, fără intenția de a deveni proprietarul lui. [Var.: detențiúne s. f.] – Din fr. détention, lat. detentio, -onis.

DETENȚIÚNE s. f. v. detenție.

DETÉNȚIE s. f. v. detențiune.

DETENȚIÚNE, detențiuni, s. f. (Jur.) 1. Reținere a cuiva în stare de arest, pentru cercetări. 2. Pedeapsă penală care privează pe cineva de libertate pentru o perioadă dată. 3. (Rar) Posedare, păstrare a unui bun, fără intenția de a deveni proprietarul lui. [Pr.: -ți-u-.Var.: deténție s. f.] – Din fr. détention, lat. detentio, -onis.

DETÉNȚIE s. f. v. detențiune.

DETENȚIÚNE, detențiuni, s. f. 1. (Uneori determinat prin «preventivă») Reținere a cuiva în stare de arest pentru cercetări. Arestat la Mohaci de austriaci, după trei ani de detențiune și de boală, [pe Ipsilante] l-a ajuns moartea la Theresienstadt. GHICA, S. 116. 2. Pedeapsă cu închisoarea pentru infracțiuni politice, Detențiune grea. 3. (Rar) Posedare, păstrare (a unui bun material). Bunul dat în gaj a trecut în detențiunea creditorului. – Pronunțat: -ți-u-. – Variantă: deténție s. f.

!deténție (-ți-e) s. f., g.-d. art. deténției; pl. deténții

detențiúne s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. detențiúnii; pl. detențiúni

Detențiune ≠ libertate

DETÉNȚIE s.f. v. detențiune.

DETENȚIÚNE s.f. 1. Reținere, arestare a cuiva pentru cercetare. 2. Pedeapsă cu închisoare pentru infracțiunile politice. [Var. detenție s.f. / cf. lat. detentio, fr. détention].

DETENȚIÚNE s. f. 1. reținere a cuiva în stare de arest pentru cercetare. 2. pedeapsă privativă de libertate pentru o perioadă dată. (< fr. détention, lat. detentio)

DETENȚIÚNE ~i f. 1) Stare de arest. 2) Perioadă cât durează această stare. 3) Pedeapsă constând în privațiune de libertate. [Art. detențiunea; G.-D. detențiunii; Sil. -ți-u-] /<fr. detention, lat. detentio, ~onis

detențiune f. întemnițare (dela trei până la zece ani), constituind o pedeapsă aflictivă și infamantă.

*detențiúne f. (lat. deténtio, -ónis, d. de-tinére, a deținea. V. abstențiune). Acțiunea de a deținea. Starea uneĭ persoane deținute în închisoare saŭ a unuĭ lucru luat în stăpînire de autoritățĭ. Pedeapsă aplicativă și infamantă care consistă în închisoare de la 5-20 de ani. Detențiune preventivă, timpu petrecut în arest în ainte de judecată.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

AN DE DETENȚIE chinez, cingătoare, cot, cotolan, metru.

PERIOADĂ DE DETENȚIE concediu, facultate, stagiu, vacanță.

Intrare: detențiune
detențiune
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular detențiune detențiunea
plural detențiuni detențiunile
genitiv-dativ singular detențiuni detențiunii
plural detențiuni detențiunilor
vocativ singular
plural
detenție
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular detenție detenția
plural detenții detențiile
genitiv-dativ singular detenții detenției
plural detenții detențiilor
vocativ singular
plural