opțiuni
  • info

12 definiții pentru destrăbălat (adj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESTRĂBĂLAT, -Ă, destrăbălați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care duce o viață imorală; desfrânat. ♦ (Despre purtarea, ținuta oamenilor) Care denotă imoralitate, plin de imoralitate; dezmățat. 2. S. m. și f. Persoană desfrânată. – Et. nec.

DESTRĂBĂLAT, -Ă, destrăbălați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care duce o viață imorală; desfrânat. ♦ (Despre purtarea, ținuta oamenilor) Care denotă imoralitate, plin de imoralitate; dezmățat. 2. S. m. și f. Persoană desfrânată. – Et. nec.

destrăbălat2, ~ă [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C.159 / Pl: ~ați, ~e / E: destrăbăla] 1 (D. oameni) Care are o comportare ieșită din limitele bunului simț Si: corupt, decăzut, pervertit, vicios, (liv) libertin, (rar) deșănțat (1), (pop) deșucheat, (îrg) destrămat (5), rușinat, (înv) demoralizat, spurcat, teșnit. 2 (D. femei) Care duce o viață extrem de imorală, lăsându-se dominat de patimi Si: depravat, desfrânat, deșănțat (1), imoral, pierdut, stricat, (pop) parșiv. 3 (D. viața, atitudinea, purtarea sau ținuta oamenilor) Care denotă ieșirea din limitele bunului simț Si: corupt, decăzut, indecent, pervertit, vicios, (liv) libertin, (pop) deocheat, deșucheat (1), (îrg) destrămat (6), rușinat, (înv) demoralizat, spurcat, teșnit. 4 (Trs; d. obiecte de îmbrăcămnte) Descheiat. 5 (Reg; d. oameni) Foarte sărac.

DESTRĂBĂLAT, -Ă, destrăbălați, -te, adj. (Despre persoane și, p. ext., despre viața, atitudinea, purtarea sau ținuta lor) Care duce o viață imorală; desfrînat, dezmățat, depravat. Don Juan nu-i mulțumit de cum trăiește și în viața lui, care ni se pare nouă destrăbălată, el găsește deseori pricini de durere. IONESCU-RION, C. 84. ♦ (Substantivat) Persoană desfrînată. Damian nu ar fi crezut minciuna pe care o ascultase Lahu de la o destrăbălată ca oricare alta. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 32.

DESTRĂBĂLAT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre persoane) 1) Care s-a destrăbălat; dedat desfrâului; desfrânat; depravat. 2) (despre persoane sau despre manifestările lor) Care denotă imoralitate. Purtare ~tă. /Orig. nec.

destrăbălat a. dezordonat.

destrăbălát, -ă adj. Desfrînat. – Rar. stră-. V. dezmățat și zbrehud.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

destrăbălat adj. m., s. m., pl. destrăbălați; adj. f., s. f. destrăbălată, pl. destrăbălate

destrăbălat adj. m., s. m., pl. destrăbălați; adj. f., s. f. destrăbălată, pl. destrăbălate

destrăbălat adj. m., s. m., pl. destrăbălați; f. sg. destrăbălată, pl. destrăbălate

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DESTRĂBĂLAT adj., s. 1. adj. v. corupt. 2. adj., s. v. desfrânat.

DESTRĂBĂLAT adj., s. 1. adj. corupt, decăzut, depravat, desfrînat, dezmățat, imoral, nerușinat, pervertit, stricat, vicios, (livr.) libertin, (rar) deșănțat, (pop. și fam.) parșiv, (pop.) deșucheat, (înv. și reg.) rușinat, (reg.) șucheat, teșmenit, (înv.) aselghicesc, demoralizat, spurcat. (Om ~.) 2. adj., s. depravat, desfrînat, dezmățat, imoral, stricat, (pop.) curvar, (înv.) preacurvar, preacurvitor. (Un bărbat ~.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

destrăbălat, -ă, destrăbălați, -te, adj. – 1. Desfrânat. 2. Dezordonat. – Et. nec. (DEX); din destrăbăla (MDA).

Intrare: destrăbălat (adj.)
destrăbălat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • destrăbălat
  • destrăbălatul
  • destrăbălatu‑
  • destrăbălată
  • destrăbălata
plural
  • destrăbălați
  • destrăbălații
  • destrăbălate
  • destrăbălatele
genitiv-dativ singular
  • destrăbălat
  • destrăbălatului
  • destrăbălate
  • destrăbălatei
plural
  • destrăbălați
  • destrăbălaților
  • destrăbălate
  • destrăbălatelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

destrăbălat, destrăbălatăadjectiv

  • 1. Care duce o viață imorală. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: depravat desfrânat
    • format_quote Don Juan nu-i mulțumit de cum trăiește și în viața lui, care ni se pare nouă destrăbălată, el găsește deseori pricini de durere. IONESCU-RION, C. 84. DLRLC
    • 1.1. (Despre purtarea, ținuta oamenilor) Care denotă imoralitate, plin de imoralitate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: dezmățat
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.