8 definiții pentru despărțimânt


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

despărțimấnt sn vz despărțământ

despărțimânt n. 1. loc separat; 2. una din diviziunile regnului vegetal: despărțimântul criptogamelor.

DESPĂRȚĂMÎ́NT, despărțăminte, s. n. (Învechit) Despărțitură; secție. V. departament. (Atestat în forma despărțimînt) La cimitirul cel nou din Piscul Voevodesei... acum există mai multe despărțiminte pentru morții care în viață au rătăcit pe căile diverselor schisme ale bisericii. C. PETRESCU, A. 464. – Variantă: despărțimî́nt s. n.

DESPĂRȚIMÎ́NT s. n. v. despărțămînt.

despărțimî́nt n., pl. inte (d. a despărți, după fr. département, d. départir și it. dipártimento, d. dipartire). Despărțitură, despărțire, departament, diviziune, secțiune.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DESPĂRȚIMÂNT s. v. căsuță, compartiment, despărțire, despărțitură.

despărțimînt s. v. CĂSUȚĂ. COMPARTIMENT. DESPĂRȚIRE. DESPĂRȚITURĂ.

Intrare: despărțimânt
despărțimânt substantiv neutru
substantiv neutru (N10)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • despărțimânt
  • despărțimântul
  • despărțimântu‑
plural
  • despărțiminte
  • despărțimintele
genitiv-dativ singular
  • despărțimânt
  • despărțimântului
plural
  • despărțiminte
  • despărțimintelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)