14 definiții pentru despăgubire

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESPĂGUBIRE, despăgubiri, s. f. Acțiunea de a (se) despăgubi și rezultatul ei; compensare a unei pagube. ♦ (Concr.) Sumă ce urmează a fi plătită unei persoane pentru repararea prejudiciului ce i-a fost cauzat printr-o infracțiune; dezdăunare, daună, compensație. ◊ Despăgubire de război = sumă pe care un stat răspunzător de dezlănțuirea unui război de agresiune este obligat s-o plătească statului victimă a agresiunii, pentru repararea prejudiciilor cauzate. – V. despăgubi.

despăgubire sf [At: (1788) PRAVILA, 56/18 / V: (înv) dis~ / Pl: ~ri / E: despăgubi] 1-4 Plată (în bani sau) în natură pentru repararea (unei pagube ori) a unei stricăciuni (provocată de plătitor cuiva sau) suferită de cineva din alte cauze Si: despăgubit1 (1-4). 5 Sumă de bani plătită de către o casă de asigurări unui asigurat pentru repararea unui prejudiciu Si: compensație, daună, (înv) disdăunare. 6 (Îs) ~ civilă Sumă de bani care se acordă într-un proces penal pentru repararea unui prejudiciu cauzat printr-o infracțiune. 7 (Îs; lpl) ~ri de război Sumă pe care un stat răspunzător de declanșarea unui război de agresiune este obligat să o plătească statului victimă a agresiunii pentru repararea prejudiciilor cauzate.

DESPĂGUBIRE, despăgubiri, s. f. Acțiunea de a (se) despăgubi și rezultatul ei; compensare a unei pagube. ♦ (Concr.) Sumă ce urmează a fi plătită unei persoane pentru repararea prejudiciului ce i-a fost cauzat printr-o infracțiune; desdăunare, daună, compensație. ◊ Despăgubire de război = sumă pe care un stat răspunzător de dezlănțuirea unui război de agresiune este obligat s-o plătească statului victimă a agresiunii, pentru repararea prejudiciilor cauzate. – V. despăgubi.

DESPĂGUBIRE, despăgubiri, s. f. Acțiunea de a despăgubi și rezultatul ei; compensare a unei pagube; (concretizat) sumă cu care se compensează o pagubă. V. indemnizație. Catina, citind răspicat, apăsat: «Emanciparea clăcașilor, ce se fac proprietari prin despăgubire». Damian Tabacul strigă dîrz: «Fără despăgubire... fără despăgubire». CAMIL PETRESCU, B. 99. S-a nimerit să aleagă măritul județ lui Alexa Balaban dreptate, hotărînd boierului să plătească negustorului patru sute pungi bani buni, despăgubire și dobîndă pentru cîte suferinți și răutăți îndurase. SADOVEANU, Z. C. 237. ◊ Despăgubiri de război = sumă de bani sau cantitate de bunuri materiale pe care un stat învins le plătește statului învingător, pentru a-l despăgubi de pagubele cauzate de război. (Jur.) Despăgubiri civile = sumă de bani pe care o plătește un condamnat penal (independent de pedeapsa primită) pentru pagubele pricinuite părții civile. Inculpatul a fost condamnat la șase luni închisoare și cinci sute de lei despăgubiri civile.

DESPĂGUBIRE ~i f. 1) v. A DESPĂGUBI. 2) Plată în bani sau în obiecte pentru paguba pricinuită. ◊ ~i de război sumă pe care un stat învins (și vinovat de dezlănțuirea războiului) o plătește statului învingător pentru a-i compensa pagubele suferite. [G.-D. despăgubirii] /v. a despăgubi

despăgubire f. 1. repararea unei pagube; 2. fig. compensare.

*despăgubíre f. Repararea uneĭ pagube, dezdăunare: a acorda cuĭva o despăgubire.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

despăgubire s. f., g.-d. art. despăgubirii; pl. despăgubiri

despăgubire s. f., g.-d. art. despăgubirii; pl. despăgubiri

despăgubire s. f., g.-d. art. despăgubirii; pl. despăgubiri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DESPĂGUBIRE s. compensare, compensație, daune (pl.), reparație, (înv. și pop.) mulțumire, (înv.) dezdăunare, indemnizație, (turcism înv.) adet. (Ce ~ i-a oferit pentru pagubele produse?)

DESPĂGUBIRE s. compensare, compensație, daune (pl.), reparație, (înv. și pop.) mulțumire, (înv.) dezdăunare, indemnizație, (turcism înv.) adet. (Ce ~ i-a oferit pentru pagubele produse?)

Intrare: despăgubire
despăgubire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • despăgubire
  • despăgubirea
plural
  • despăgubiri
  • despăgubirile
genitiv-dativ singular
  • despăgubiri
  • despăgubirii
plural
  • despăgubiri
  • despăgubirilor
vocativ singular
plural
dispăgubire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

despăgubire, despăgubirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) despăgubi și rezultatul ei; compensare a unei pagube. DEX '09 DLRLC
    sinonime: compensare antonime: păgubire
    • format_quote Catina, citind răspicat, apăsat: «Emanciparea clăcașilor, ce se fac proprietari prin despăgubire». Damian Tabacul strigă dîrz: «Fără despăgubire... fără despăgubire». CAMIL PETRESCU, B. 99. DLRLC
    • 1.1. concretizat Sumă ce urmează a fi plătită unei persoane pentru repararea prejudiciului ce i-a fost cauzat printr-o infracțiune. DEX '09 DLRLC
      • format_quote S-a nimerit să aleagă măritul județ lui Alexa Balaban dreptate, hotărînd boierului să plătească negustorului patru sute pungi bani buni, despăgubire și dobîndă pentru cîte suferinți și răutăți îndurase. SADOVEANU, Z. C. 237. DLRLC
      • 1.1.1. Despăgubire de război = sumă pe care un stat răspunzător de dezlănțuirea unui război de agresiune este obligat s-o plătească statului victimă a agresiunii, pentru repararea prejudiciilor cauzate. DEX '09 DLRLC
      • 1.1.2. științe juridice Despăgubiri civile = sumă de bani pe care o plătește un condamnat penal (independent de pedeapsa primită) pentru pagubele pricinuite părții civile. DLRLC
        • format_quote Inculpatul a fost condamnat la șase luni închisoare și cinci sute de lei despăgubiri civile. DLRLC
etimologie:
  • vezi despăgubi DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.