O definiție pentru desorientare
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
desorientez.
Intrare: desorientare
desorientare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
dezorienta, dezorientezverb
- 1. A face pe cineva să piardă sau a-și pierde simțul orientării, siguranța direcției etc. DEX '09 DLRLC DN
- Învingînd cîmpia, a cărei monotonie îl dezorientase, Oltul își creează un domeniu personal. $BOGZA, C. O. 152. DLRLC
- 1.1. A face pe cineva să piardă sau a-și pierde cumpătul, siguranța de sine, judecata rece și clară; a (se) zăpăci. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00sinonime: deconcerta deruta descumpăni ului zăpăci
-
etimologie:
- désorienter DEX '09 DEX '98 DN