O definiție pentru desonorare


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

desonorez.

Intrare: desonorare
desonorare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • desonorare
  • desonorarea
plural
  • desonorări
  • desonorările
genitiv-dativ singular
  • desonorări
  • desonorării
plural
  • desonorări
  • desonorărilor
vocativ singular
plural

dezonora desonora

  • 1. A face pe cineva să-și piardă sau a-și pierde onoarea, a (se) face de rușine.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: necinsti antonime: onora un exemplu
    exemple
    • Ceea ce ai comis... dezonorează pe toți acei care au făcut greșeala să-ți întindă vreodată mîna. CAMIL PETRESCU, T. II 451.
      surse: DLRLC

etimologie: