dezmembra vt [At: CALENDAR (1861), 38/12 / V: (înv) dem~^[1], diz~ / S și: desm~ / Pzi: ~rez / E: dez- + membru, cf fr démembrer] 1 (C.i. corpul unei ființe) A face bucăți Si: a descompleta, (înv) a dezmândula. 2 (Pan; c.i. popoare, state, organizații etc.) A face să-și piardă unitatea Si: a descompune, a destrăma, a scinda. modificată

DEZMEMBRA, dezmembrez, vb. I. Refl. (Mai ales despre țări, state) A se descompune, a se desființa, a se desface.

DEZMEMBRA vb. I. tr., refl. A (se) descompune; a (se) fărîmița. [Cf. fr. démembrer].

DEZMEMBRA vb. tr., refl. a (se) desface în mai multe părți, a (se) descompune; a (se) desființa. (după fr. démembrer)

A DEZMEMBRA ~ez tranz. A face să se dezmembreze; a dezarticula; a dezbina; a descompune; a dezagrega. /<fr. démembrer

A SE DEZMEMBRA mă ~ez intranz. (despre comunități) A-și pierde coeziunea internă; a se dezarticula; a se descompune; a se dezagrega: a se dezbina; a se destrăma. /<fr. démembrer

desmembrà v. 1. a separa membrele corpului; 2. a separa părțile unui tot: a desmembra un Stat.

* dezmembréz v. tr. (d. fr. démembrer). Zmulg (separ) membrele unui corp. Fig. Divid, despart: a dezmembra un stat.

dezmembra (a ~) vb., ind. prez. 3 dezmembrează

dezmembra vb., ind. prez. 1 sg. dezmembrez, 3 sg. și pl. dezmembrează

DEZMEMBRA vb. (fig.) a (se) descompune, a (se) destrăma. (O familie care s-a ~.)

DEZMEMBRA vb. (fig.) a (se) descompune, a (se) destrăma. (O familie care s-a ~.)