8 definiții pentru deslușire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESLUȘÍRE, deslușiri, s. f. Acțiunea de a (se) desluși și rezultatul ei; lămurire, explicație. – V. desluși.

DESLUȘÍRE, deslușiri, s. f. Acțiunea de a (se) desluși și rezultatul ei; lămurire, explicație. – V. desluși.

deslușire sf [At: VĂCĂRESCUL, GR. 147/14 / V: (îvr) dăs~, dos~, desclu~, doslo~ / Pl: ~ri / E: desluși] 1 Distingere a unui sunet, zgomot etc. Si: deslușit1 (1), deslușeală (1). 2 (Pex) Auzire clară Si: deslușit1 (2), deslușeală (2). 3 Vedere în semiîntuneric sau într-un spațiu slab luminat Si: deslușit1 (3), deslușeală (3). 4 Apariție clară a conturului datorită unei surse de lumină Si: deslușit1 (4), deslușeală (4). 5 Desprindere a unei idei, noțiuni, probleme dintr-un complex de idei, probleme, noțiuni Si: deslușit1 (5), deslușeală (5). 6 Clarificare a unei probleme Si: deslușit1 (6), deslușeală (6). 7 Lămurire a cuiva Si: deslușit1 (7), deslușeală (7). 8 Lămurire asupra unui lucru Si: deslușit1 (8), deslușeală (8). 9 Desprindere cu claritate Si: deslușit1 (9), deslușeală (9). 10 Descifrare. 11 (Înv) Citire. 12 (Îlav) Cu ~ În mod clar Si: explicit, limpede.

DESLUȘÍRE, deslușiri, s. f. Acțiunea de a desluși; lămurire, explicație. Din a opta zi, băiatul începu să rărească scrisul. Și chiar pînă atunci le dase prea puține deslușiri: gazda bună, birt bun; era mulțumit. BASSARABESCU, v. 21. ♦ (Neobișnuit) Comentare, interpretare. Deslușiri de versuri [titlu]. MACEDONSKI, O. I 421.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

deslușire s. f., g.-d. art. deslușirii; pl. deslușiri

deslușire s. f., g.-d. art. deslușirii; pl. deslușiri

deslușíre s. f., g.-d. art. deslușírii; pl. deslușíri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DESLUȘÍRE s. 1. v. distingere. 2. v. lămurire. 3. v. claritate.

DESLUȘIRE s. 1. percepere. (~ obiectelor.) 2. clarificare, dezlegare, elucidare, explicare. explicație, lămurire, limpezire, precizare, rezolvare, soluție, soluționare, (înv.) pliroforie, răspicare, (fig.) cheie, descîlcire. (~ unei probleme încurcate.) 3. claritate, limpezime. (~ unei imagini.)

Intrare: deslușire
deslușire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deslușire
  • deslușirea
plural
  • deslușiri
  • deslușirile
genitiv-dativ singular
  • deslușiri
  • deslușirii
plural
  • deslușiri
  • deslușirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

deslușire, deslușirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) desluși și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Din a opta zi, băiatul începu să rărească scrisul. Și chiar pînă atunci le dase prea puține deslușiri: gazda bună, birt bun; era mulțumit. BASSARABESCU, v. 21. DLRLC
etimologie:
  • vezi desluși DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.