13 definiții pentru desfrânare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESFRÂNÁRE, desfrânări, s. f. Faptul de a se desfrâna, de a fi desfrânat; destrăbălare, stricăciune, depravare. – V. desfrâna.

DESFRÂNÁRE, desfrânări, s. f. Faptul de a se desfrâna, de a fi desfrânat; destrăbălare, stricăciune, depravare. – V. desfrâna.

desfrânare sf [At: (a. 1750) GCR II, 47/27 / V: (îvr) dăs~, dis~ / Pl: ~nări / E: desfrâna] 1 Scoatere a frâului la cal Si: desfrânat1 (1). 2 (Pex) Eliberare a calului Si: desfrânat1 (2). 3 (Rar) Desfacere sau slăbire a frânei Si: desfrânat1 (3). 4 (Pex) Scoatere a frânei Si: desfrânat1 (4). 5 Ducere a unei vieți imorale Si: desfrânat1 (5). 6 Dedare la vicii, corupție, destrăbălare Si: desfrânat1 (6). 7 Faptă care denotă stricăciune Si: depravare, destrăbălare, imoralitate. 8 (Pex) Trai imoral Si: (îvr) desfrânăciune, (nob) desfrânătețe.

DESFRÎNÁRE, desfrînări, s. f. Faptul de a fi desfrînat; destrăbălare. Din lux și desfrînare nasc aste bande crude De noi ciocoi ce pradă. BOLINTINEANU, O. 173. Poate ar fi mai întîrziat a-și pune în lucrare planul, dacă desfrînarea lui nu l-ar fi grăbit. NEGRUZZI, S. I 144.

desfrînáre f. Destrăbălare, stricăcĭune morală, corupțiune, depravare.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

desfrânare s. f., g.-d. art. desfrânării; pl. desfrânări

desfrânare s. f., g.-d. art. desfrânării; pl. desfrânări

desfrânáre s. f., g.-d. art. desfrânării; pl. desfrânări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DESFRÎNARE s. corupție, decadență, decădere, depravare, desfrîu, destrăbălare, dezmăț, imoralitate, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune, viciu, (rar) deșănțare, (înv.) aselghiciune, aselghie, desfătare, preacurvie, preacurvire, preaiubire, (fig.) descompunere, putreziciune, (rar fig.) putrefacție, (înv. fig.) putrejune. (Starea de ~ din înalta societate.)

Intrare: desfrânare
desfrânare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • desfrânare
  • desfrânarea
plural
  • desfrânări
  • desfrânările
genitiv-dativ singular
  • desfrânări
  • desfrânării
plural
  • desfrânări
  • desfrânărilor
vocativ singular
plural
dăsfrânare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
disfrânare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
desfranare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

desfrânare, desfrânărisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a se desfrâna, de a fi desfrânat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Din lux și desfrînare nasc aste bande crude De noi ciocoi ce pradă. BOLINTINEANU, O. 173. DLRLC
    • format_quote Poate ar fi mai întîrziat a-și pune în lucrare planul, dacă desfrînarea lui nu l-ar fi grăbit. NEGRUZZI, S. I 144. DLRLC
etimologie:
  • vezi desfrâna DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.